[Isus] continua să-mi păstreze inima mea în Inima Sa și din când în când se hotărăște să mi-o arate, sărbătorind de parcă ar fi obținut ceva valoros și în aceste zile, trezindu-mă în afara mea, în partea care corespunde inimii, în loc de inimă văd lumina pe care binecuvântatul Isus mi-a trimis-o în aceste trei respirații.

Așadar, în această dimineață, când a venit, arătându-mi Inima Sa, mi-a spus: „Iubita Mea, ce ai dori, Inima Mea sau a ta? Dacă o vrei pe a Mea, îți va fi mai acceptabil să suferi; dar să știi că am făcut acest lucru pentru a te determina să treci la o altă stare, deoarece atunci când se ajunge la uniune, se trece într-o altă stare, care este cea a mistuirii, iar sufletul, pentru a trece la această stare de mistuire perfectă, are nevoie, ori de Inima Mea pentru a trăi, ori de a lui, complet transformată în a Mea, altfel nu poate trece la această stare de mistuire”.

            Și eu, cu toată teama, am răspuns: „Iubirea mea dulce, voința mea nu mai este a mea, ci a Ta, fă ce vrei și voi fi mai mulțumită”. După aceea, mi-am amintit de unele dificultăți ale Confesorului, iar Isus, cunoscându-mi gândul, mi-a arătat ca și cum aș fi în interiorul unui cristal și asta îi împiedica pe alții să vadă ce lucrează Domnul în mine, și apoi a adăugat: „Doar la reflexiile luminii se cunoaște ce conține cristalul în interior, așa este și pentru tine. Cine are lumina credinței, își va da seama de ceea ce lucrez în tine, dar dacă nu, va vedea lucrurile în mod obișnuit”.