În timp ce continuam să sufăr, simțeam mai mult ca oricând un resentiment în interiorul meu, pentru că mi s-a interzis să mor. Prin urmare, venind adorabilul meu Isus, mi-a reproșat de întârzierea față de ascultare, căci până în acel moment părea că m-a tolerat. În acest timp, l-am văzut pe Confesor și, întorcându-se spre el, l-a prins de mână și i-a spus: „Când vei veni, însemneaz-o în partea dureroasă [a trupului], căci o voi face să asculte”, și a dispărut. Prin urmare, rămânând singură, îmi simțeam durerea mai intensă.

            Apoi a venit Confesorul și, găsindu-mă suferind, chiar și el m-a mustrat pentru că nu am ascultat și, spunându-i ceea ce am văzut și ceea ce Domnul nostru îi spusese lui, el, ascultându-mă, mi-a însemnat [cu semnul crucii] partea unde sufeream și în două minute am putut să respir și să mă mișc, în timp ce mai înainte nu puteam să o fac fără să simt spasme groaznice; îmi pare că ascultarea și acele semne în formă de cruce mi-au legat durerea ca să nu mai sufăr, și iată că am rămas dezamăgită în planurile mele, pentru că această doamnă ascultare are o putere atât de mare asupra mea, încât nu-mi permite să fac ceea ce vreau. Chiar și în propria suferință, ea vrea să domine și trebuie să stau sub influența autorității ei, în toate și pentru toate.