Voința Divină

            În această dimineață, Isus m-a purtat cu duhul și mi-a arătat mulți oameni, unul împotriva altuia. Oh, câtă durere i-a provocat lui Isus! Văzându-L suferind mult, L-am rugat să toarne în mine^[1]. Dar, din moment ce continua, vrând să pedepsească lumea, Isus nu a vrut să toarne în mine, însă după ce L-am tot rugat, a turnat puțin, pentru a mă mulțumi. Fiind puțin ușurat, mi-a spus: „Cauza pentru care lumea a fost redusă la această stare tristă este pierderea subordonării față de șefi și, din moment ce primul Cap este Dumnezeu, față de care s-au răzvrătit, s-a întâmplat în consecință că au pierdut orice dependență și supunere față de Biserică, față de legi și față de toți ceilalți, care se autodefinesc conducători. Ah, fiica Mea, ce se va întâmpla cu atâtea membre infectate de acest exemplu rău, dat de cei care se autodefinesc șefi, adică superiorii, părinții și foarte mulți alții? Ah, vor merge atât de departe încât nici părinții, nici frații, nici regii, nici prinții nu vor mai fi cunoscuți! Aceste membre vor fi ca multe vipere care se vor otrăvi reciproc. Prin urmare, vezi cât de necesare sunt pedepsele în aceste vremuri și cum moartea aproape că distruge această nație de oameni, prin urmare, acei puțini care rămân, să învețe din greșelile altora să fie umili și ascultători. Așa că lasă-Mă să pedepsesc oamenii și nu te opune.”

^[1] „Isus turna în Luisa amărăciunile Sale”: cu această imagine, pe care a experimentat-o într-un mod sensibil, indică participarea sa la amărăciunile pe care Isus le simte din cauza păcatelor oamenilor.