V3.69 Durerea Luisei, simțindu-se abandonată de Domnul (13 mai 1900)

            Continuă aceeași stare și poate chiar mai rău, deși fac ce pot ca să fiu liniștită fără să mă tulbur, pentru că așa dorește ascultarea, dar cu toate acestea nu mă opresc din a simți greutatea abandonului1 care mă apasă și mă zdrobește. O, Dumnezeule, ce stare este aceasta? Spune-mi cel puțin cu ce te-am ofensat? Care este cauza? Ah, Doamne, dacă vrei să continui astfel, cred că nu voi mai putea rezista!

            Atunci, s-a arătat pentru puțin timp și, punându-și mâna sub bărbia mea ca să mă compătimească, mi-a spus: „Biata fiică, cât de rău ai ajuns!” Și împărtășindu-mi durerile Sale, a dispărut ca un fulger, lăsându-mă mai îndurerată decât înainte, ca și cum nu ar fi venit; într-adevăr, mă simt ca și cum nu ar fi venit de mult timp și simt o mare suferință pe care o trăiesc, iar trăirea mea este o continuă agonie. Ah, Doamne, dă-mi ajutor și nu mă abandona, chiar dacă merit.

  1. Matei 27,46: Iar pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic: „Elí, Elí, lemá sabactáni?”, care înseamnă „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”. ↩︎

Descoperă mai multe la Voința Divină

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Un gând despre &8222;V3.69 Durerea Luisei, simțindu-se abandonată de Domnul (13 mai 1900)&8221;

  1. cloudtransparent21c759a9af's avatar cloudtransparent21c759a9af 28/11/2024 / 7:01 PM

    Isus ajunge în agonie, în ceasul morții. În timp ce noi cădem în ispită, Isus intră în agonie. În ceasul ispitei ori cădem,ori luptăm. Agonia înseamnă a lupta. Isus a luptat. Termenul „agonie”, implică punctul cel mai extrem: lupta pentru viață sau moarte. Isus luptă până la a-Și da viața. În agonie Isus se roagă și mai intens. Trebuie să înțelegem importanța rugăciunii. Isus face acest lucru pentru a ne spune tuturor să nu ne fie frică. În luptă, singura putere pe care o avem este rugăciunea, adică încrederea în Tatăl, comuniunea cu El. „Nu vă temeți de cei care vă pot ucide trupul”.

    Agonia Sa este Divină, pentru că El cu adevărat poartă pe umerii Săi părăsirea Tatălui. Este necesar să luptăm. Această luptă a simțit-o și a purtat-o și Isus. Isus a simțit lupta între „voința umană” și „Voința Divină”. Noi nu suntem conștienți de această luptă. De multe ori confundăm voința noastă cu Voința Divină.

Lasă un răspuns