În această dimineață, dragul meu Isus nu venea; și după multe tulburări, imediat ce L-am văzut, i-am spus, lamentându-mă Lui de întârzierea Sa: „Domnul [meu] binecuvântat, de ce ai [venit] atât de târziu? Oare ai uitat că nu pot sta fără Tine? Oare am pierdut Harul Tău și de aceea nu vii?”

            Și El, întrerupându-mi lamentarea, mi-a spus: „Fiica Mea, știi ce face Harul Meu? Harul Meu face fericit sufletul binecuvântaților înțelegători și face fericit sufletul celor călători [pe acest pământ] cu o singură diferență că: binecuvântații înțelegători se bucură și se încântă, iar cei călători lucrează și activează [Harul]. Astfel că cine posedă harul, conține în sine, Paradisul, pentru că harul nu este altceva decât să Mă dețină, și cum Eu sunt ființa încântătoare care farmecă tot Paradisul și care formează toate mulțumirile celor binecuvântați, sufletul posedând harul, deține Paradisul, oriunde s-ar afla”.