În această dimineață m-am trezit în afara mea și, după ce am plecat în căutarea dulcelui meu Isus, L-am regăsit, dar într-o situație atât de compătimitoare încât îmi frângea inima. Avea mâinile rănite, strânse [spre sine] de asprimea durerii și nu puteau fi atinse.

Am încercat să-L ating, ca să-i pot întinde degetele și să-i vindec rănile, dar nu am putut, pentru că binecuvântatul Isus plângea din cauza durerilor foarte mari. Apoi, neștiind ce să fac, L-am strâns și i-am spus: „Iubitul meu Bine, a trecut ceva timp de când nu mi-ai împărtășit durerile rănilor Tale, poate de aceea s-au înăsprit atât de mult; Te rog împărtășește-mi-le; ca suferind eu, să se poată atenua ale Tale”.

În timp ce spuneam acestea, un înger a ieșit cu un cui în mână și mi-a străpuns mâinile și picioarele și, în timp ce îmi înfigea cuiul în mâinile mele, [durerile] degetelor Sale se micșorau și rănile dragului meu Isus se tămăduiau.

Și în timp ce sufeream, Domnul mi-a spus: Fiica Mea, crucea este sacrament. Fiecare dintre sacramente conține efectele sale speciale: unul elimină vinovăția, un altul conferă har, unul unește cu Dumnezeu, un altul dă putere și sunt multe alte efecte; doar crucea unește toate aceste efecte împreună, producându-le în suflet cu o așa de mare eficacitate, încât să-l formeze pe suflet într-un timp foarte scurt, similar cu originalul din care a ieșit.

După aceea, de parcă ar fi vrut să se odihnească, s-a retras în interiorul meu.