După ce am petrecut mai multe zile în contraziceri cu Isus, pentru că voiam să fiu eliberată și El nu voia, fie se arăta că dormea, fie îmi impunea tăcerea. În sfârșit, în această dimineață, în timp ce L-am văzut, a apărut Confesorul care îmi poruncea în mod absolut să-I spun lui Isus să mă elibereze, și aceasta mi-a spus-o de mai multe ori, dar Isus nu lua în seamă, iar eu, constrânsă de ascultare, i-am spus: „Iubitorul meu Isus, când oare Te-ai mai opus ascultării? Nu sunt eu cea care vreau să fiu eliberată, este Confesorul cel care vrea ca Tu să mă faci să sufăr răstignirea; de aceea predă-Te acestei virtuți atât de preferată de Tine, care împodobește toată viața Ta și care a format ultimul inel, unind totul într-una [virtute] prin sacrificiul crucii”.

            Și Isus: „Tu vrei practic să-Mi impui, atingându-Mi acel inel care a unit Divinitatea cu umanitatea și a format un singur inel, care este ascultarea”.

            Și în timp ce spunea acestea, a luat aspect de Răstignit și aproape forțat de autoritatea sacerdotală, mi-a împărtășit durerile răstignirii. Fie întotdeauna binecuvântat Domnul și totul să fie spre gloria Sa! Și așa pare că am fost eliberată.