Aceasta m-a costat mult la început, mai ales din cauza ascultărilor primite din partea Confesorului. Nu știu de ce, voia să ascult de el și să iau chinină, iar de fiecare dată când vomitam, tot de atâtea ori să mănânc din nou. Dar, chinina îmi necăjea apetitul și uneori simțeam bine foamea, mâncam, iar uneori în același moment în care mâncam aveam stări continue de vomă care mă determinau să dau mâncarea afară și astfel să rămân cu aceeași foame de mai înainte[1]. Cuvântul „săracă”, pe care Isus mi l-a spus, mă făcea să nu îndrăznesc să cer ceva și îmi era rușine să cer.
Gândeam în sinea mea: „Ce va spune familia? Acum a vomitat și vrea să mănânce din nou? Dacă îmi dau ceva, voi lua, dacă nu, va avea grijă Domnul”.
Așa îmi petreceam [timpul], mulțumită că pot oferi câte ceva dragului meu Isus. Dar aceasta nu a durat mult timp, ci aproximativ patru luni. Într-o zi Domnul mi-a zis: „Repetă cererea, ca să-ți impună [Confesorul] ascultarea de a nu lua chinină și de a nu te mai obliga să mănânci de mai multe ori, pentru că Eu îi voi da lumină”.
Când a venit Confesorul, i-am spus, iar el mi-a zis: „Pentru a nu fi remarcată, de acum încolo vreau să mănânci doar o dată pe zi” și mi-a suspendat și chinina. Așa am rămas mai liniștită și mi-a trecut și foamea, dar totuși vărsăturile nu s-au oprit; chiar și acea singură dată când mâncam, eram obligată să vomit.
Uneori Domnul îmi spunea să cer ascultarea de a nu mânca, dar Confesorul voia să pun în practică această ascultare și îmi spunea: „N-are nimic dacă vomiți, este o altă mortificație”.
Iar eu îi spuneam Domnului și El îmi spunea: „Vreau ca tu să ceri din nou, dar cu o sfântă indiferență vreau să te supui la ceea ce îți spune ascultarea”.
Și așa am continuat să fac. Când au trecut aproximativ patruzeci de zile de când Domnul mi-a spus acel cuvânt: „pentru o perioadă de timp”, așa cum i-am spus și confesorului, suferințele continuau să mă surprindă în fiecare zi, iar el era obligat să vină în fiecare zi. Confesorul a început să-mi impună ascultarea: că nu trebuia să mai stau în acea stare și a adăugat că dacă aș fi căzut [în acea stare] de suferințe, el nu ar mai fi venit. În ceea ce mă privește, mă simțeam foarte pregătită să ascult; mai ales natura mea [umană] voia să se elibereze din acel neîncetat stat la pat, căci pe cât de frumos ar fi fost, era mereu pat. Faptul de a fi nevoit să te supui tuturor, chiar și în lucrurile cele mai jenante și necesare naturii umane, și a fi obligat să le spui altora, este un adevărat sacrificiu. Așadar, firea omenească și-a făcut misiunea și s-a consolat total în faptul că i s-a impus această ascultare. Sufletul meu era pregătit și să asculte, dar și să fie gata să stea la pat, dacă Domnul așa ar fi vrut, pentru că începusem să experimentez cât de bun a fost cu mine și că adevărata resemnare știe să schimbe natura lucrurilor, iar amarul îl transformă în dulce.
[1] În primele dăți, vărsăturile aveau loc la fiecare trei sau patru zile; dar mai târziu s-au produs de fiecare dată când mânca. Puține minute după ce mânca, vomita totul intact și plăcut ochiului. De când a rămas definitiv la pat, Luisa a trăit în mare parte din Sfânta Euharistie și din aceeași hrană a lui Isus: (care este) Voința Divină. Unii spun că a trăit complet lipsită de mâncare și băutură în tot acest timp, dar acest lucru nu este adevărat. În Vol. 11 (29.09.1912) Luisa scrie: „…Am rămas îngândurată, gândindu-mă la starea mea, că mai înainte luam foarte puțină mâncare și am fost obligată să o vomit iar acum mănânc mai mult și nu mai vomit…”, aceasta o atribuie lipsei de mortificare și a defectului ei, dar, Isus îi spune, că după ce a purificat (sufletul) și l-a detașat de lucrurile pământești: „Eu îl readuc la viața obișnuită, pentru că vreau ca fiii Mei să ia parte la toate lucrurile create de Mine din iubire pentru ei după Voința Mea, nu după (voința) lor. Și numai din iubire pentru acești fii, sunt obligat să-i hrănesc pe ceilalți”. La fel se vede și în Vol. 12, 12.08.1918, unde vorbește despre vărsăturile continue care o mortifică foarte mult).
Descoperă mai multe la Voința Divină
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.