În această dimineață mă aflam într-o astfel de devastare a sufletului și mă vedeam atât de rea, încât nu puteam să mă suport. Venind Isus, i-am spus durerile mele și starea mizerabilă în care mă aflam și El mi-a spus:
„Fiica Mea, nu te descuraja, Așa obișnuiesc Eu, împlinesc perfecțiunea pas cu pas și nu totul într-o clipă astfel încât sufletul, văzându-se că îi lipsește întotdeauna câte ceva, se stimulează să facă toate eforturile pentru a obține ceea ce îi lipsește. În acest fel, Îmi este mai plăcut și se sfințește și mai mult cu scopul de a-Mi face mai multă plăcere și ca să se sfințească pe deplin. Și eu, atras de acele acte, Mă simt obligat să-i dăruiesc noi haruri și favoruri cerești și cu aceasta se formează un schimb cu totul divin între suflet și Dumnezeu. Pe de altă parte, dacă sufletul ar poseda în sine plenitudinea perfecțiunii, adică toate virtuțile, nu ar mai găsi modul de a se sforța pentru a-i face mai mult pe plac, prin urmare ar lipsi scânteia de a aprinde focul dintre creatură și Creator”.
Fie Domnul binecuvântat pentru totdeauna!
Descoperă mai multe la Voința Divină
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.