[1] După ce am petrecut ceva timp în această stare descrisă mai sus, adică, aproximativ șase-șapte luni suferințele s-au accentuat mai mult, încât am fost nevoită să rămân la pat. Deseori se multiplica acea stare de pierdere a simțurilor, că abia dacă mai aveam o oră liberă și am ajuns într-o stare de slăbiciune extremă. Gura mi s-a strâns încât nu mai puteam s-o deschid, iar în momentele libere pe care le aveam cu mare dificultate puteam lua câteva picături de lichid, dacă reușeam, dar apoi eram constrânsă să-l dau afară din cauza vărsăturilor continue, pe care le-am avut mereu.
După ce am stat aproximativ optsprezece zile în această stare continuă, au trimis să-l cheme pe Confesor pentru a mă spovedi. Când a venit, m-a găsit în acea stare de somnolență. Când mi-am revenit, m-a întrebat ce am avut. I-am spus doar câte ceva, dar nu totul[și din moment ce atunci continuau maltratările din partea demonilor și vizitele Domnului nostru]: „Părinte, este diavolul.” El mi-a spus: „Să nu-ți fie frică! Nu este diavolul, iar dacă este el, Părintele te eliberează.”
Așadar, dându-mi sfânta ascultare, binecuvântându-mă cu crucifixul și ajutându-mă să-mi deschid brațele, îmi simțeam tot trupul împietrit, ca și cum ar fi devenit dintr-o bucată. Confesorul a reușit să-mi redea mișcarea brațelor și să reușesc să-mi deschid gura, pentru că mai înainte eram blocată cu totul. Aceste rezultate le-am atribuit sfințeniei Confesorului meu, pentru că într-adevăr era un preot sfânt[2] și am considerat că aceasta este o minune, în timp ce îmi spuneam:„Vezi, am fost pregătită să mor”, pentru că în realitate mă simțeam rău, iar dacă ar mai fi durat acea stare, cred că aș fi părăsit viața. Cu toate că îmi amintesc că eram resemnată, iar atunci când m-am văzut liberă, simțeam un anumit regret că nu am murit.
După ce a plecat Confesorul, eu fiind liberă, m-am întors la starea mea de mai înainte. Și așa s-a întâmplat că petreceam săptămâni, câte 15 zile și chiar luni în care eram surprinsă din când în când în timpul zilei de acea stare și în timpul zilei și reușeam să mă eliberez de una singură. Când apoi eram surprinsă de acea stare mai mereu, așa cum am spus mai sus, atunci cineva din familie trimitea după Confesor, au văzut că pentru prima dată am reușit să mă eliberez, deoarece toți credeau că nu trebuia să-mi mai revin din acea stare, dar în schimb am coborât în Biserică[3] și am revenit la starea inițială[4]. Din această cauză trimiteau să cheme Confesorul și [doar] atunci rămâneam liberă. Dar totuși nu mi-a trecut niciodată prin minte că într-o asemenea situație era nevoie de preot ca să mă elibereze, și nici că [starea mea] rea ar fi fost ceva extraordinar.
Este adevărat că atunci când îmi pierdeam simțurile Îl vedeam pe Isus Cristos, dar aceasta o atribuiam bunătății Domnului nostru și îmi spuneam: „Vezi cât de bun este Domnul față de mine, că în această stare de suferință vine să-mi dea putere; altfel, cum aș fi putut suporta? Cine mi-ar da putere?” Este totuși adevărat că atunci când trebuia să mi se întâmple o asemenea stare, mă avertiza dimineața, când mă Împărtășeam, iar în starea în care eram de la El însuși îmi veneau suferințele, dar nu-mi păsa de nimic. Doar gândindu-mă vreodată să-i spun Confesorului, credeam că aș fi sufletul cel mai mândru din lume… Isuse Cristoase! Simțeam o mare rușine, încât a fost imposibil să-i spun ceva acelui Confesor, oricât de bun și sfânt ar fi fost. Este la fel de adevărat că nu credeam că era nevoie de Preot pentru a mă elibera, dar toate aceste se întâmplau pentru sfințenia Confesorului.
[1] Luisa a împlinit 17 ani, probabil, după Novena de Crăciun. În 1883 Luisa a început să stea la pat, în care a rămas definitiv de la 22 de ani în 1887.
[2] Părintele Cosimo Lo Giudice, di Carlo, Augustinian.
[3] Parohia lui, sfânta Maria Greca. În acel timp a devenit terțiară dominicană, cu numele de sora Magdalena. Luisa avea 18 ani. De-a lungul paginilor jurnalului ei putem vedea de mai multe ori anumite abordări între ea și Sfânta Maria Magdalena.
[4] Începând de la această pagină, numerotarea paginilor originale este greșită sau inexistentă. Aici este scris corect.
Descoperă mai multe la Voința Divină
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.