V4.107 Fiind victimă, Luisa obține, ca Domnul să împiedice aprobarea legii divorțului (9 februarie 1902)

         În această dimineață, preadulcele meu Isus, venind, mi-a împărtășit din abundență durerile Sale, atât de mult încât simțeam că mor. Deci, în timp ce mă simțeam în această stare, binecuvântatul Isus, duios și emoționat, văzându-mă suferind, s-a așezat în interiorul meu și încrucișându-și mâinile, mi-a spus: „Fiica Mea, așa cum tu ai fost la dispoziția Mea să suferi, la fel și Eu, pentru a te răsplăti, sunt la dispoziția ta. Spune-mi, ce vrei să fac, pentru că sunt gata să fac ce vrei tu”.

            Așadar eu, amintindu-mi de cât de mult i-ar părea rău dacă oamenii ar confirma legea divorțului și relele care ar veni în societate, i-am spus: „Dulcele meu Bine, de vreme ce binevoiești să te oferi la dispoziția mea, vreau ca prin atotputernicia Ta să faci un miracol, ca, înlănțuind voința creaturilor, să nu poată confirma această lege”.

            Iar Domnul părea să accepte propunerea mea, spunându-mi: „Aproape toate victimele care au fost pe pământ și care acum sunt în Cer, au în coroana lor niște stele foarte strălucitoare, care le fac să se distingă clar în locul ocupat de ele, iar aceste stele nu sunt altceva decât o mare slavă pe care au adus-o lui Dumnezeu și în același timp un mare bine pentru omenire, prin mijlocirea lor. Tu vrei să fac un miracol pentru a nu se confirma acest divorț, altfel n-ar fi posibil; ei bine, de dragul tău voi face această minune și aceasta va fi cea mai strălucitoare stea care va străluci în coroana ta; deoarece ai împiedicat cu suferințele tale ca în aceste vremuri triste, Justiția Mea, pe lângă numeroasele răutăți pe care le comit [oamenii], să permită și acest rău pe care și-l doreau ei înșiși. Deci, se poate da mai multă glorie lui Dumnezeu și mai mult bine oamenilor?”

V4.54 Dacă pentru dreptate Dumnezeu nu permite Luisei să sufere răstignirea în favoarea lumii, El i-o acordă din toleranță și prin disimulare [deghizare] (5 februarie 1901)

            În această dimineață, binecuvântatul Isus m-a transportat cu duhul, dar s-a arătat într-o stare de compasiune, încât mișca chiar şi pietrele. Oh, cât suferea și părea că, nemaiputând îndura, voia să se elibereze puțin, aproape căutând ajutor. Îmi simțeam biata inimă sfâșiată în bucăți din cauza sensibilității și imediat i-am luat coroana de spini, punându-mi-o mie pentru a-i oferi ușurare și apoi i-am spus: „Dulcele meu Bine, a trecut ceva timp de când nu mi-ai reînnoit durerile crucii; Te rog să mi le reînnoiești astăzi, și astfel vei fi mai alinat”.

            Și El: „Draga Mea, este necesar să se ceară Justiției, pentru a face acest lucru, pentru că lucrurile au ajuns într-o asemenea măsură încât [justiția] nu poate permite ca tu să suferi”.

            Nu știam cum să fac să cer Justiției, când au apărut două domnișoare care păreau să slujească Justiției. Una avea numele de toleranță, cealaltă de simulare; și cerându-le să mă răstignească, toleranța mi-a luat o mână şi mi-a pironit-o fără să termine; atunci am spus: „O, sfântă deghizare, termină tu să mă răstignești, nu vezi că toleranța m-a lăsat? Arată cât de bine știi să deghizezi”.

            Așadar, a terminat[1] să mă răstignească, dar cu atâta chin, încât dacă Domnul nu m-ar fi sprijinit în brațele Sale, cu siguranță aș fi murit de durere. După aceea, binecuvântatul Isus a adăugat: „Fiică, este necesar ca cel puțin uneori tu să suferi aceste dureri, căci, dacă aceasta nu s-ar întâmpla, ar fi vai de lume! Ce s-ar întâmpla cu ea?”

            Apoi L-am rugat pentru diferite persoane și m-am regăsit în mine.


[1] Luisa spune: „Deci m-a însărcinat să mă răstignesc”.