Aflându-mă în starea mea obișnuită, m-am trezit în afara mea, îngenuncheată deasupra unui altar, împreună cu alte două persoane. Între timp, Isus Cristos a venit pe acest altar și a spus: „Adevăratele victime trebuie să aibă comunicare cu propria Mea viață, trebuie să se bucure de Mine și să se expună la durerile Mele”.

În timp ce spunea acest lucru, a luat o pixidă în mână și ne-a dat Împărtășania la toți trei. După aceea, în spatele acelui altar, părea că era o ușă care se deschidea în mijlocul unei străzi pline de oameni și pe deplin îndesată de demoni, încât nu puteai merge fără să fii călcat de ei, care fiind plini de spini foarte ascuțiți, nu puteai face nicio mișcare fără să simți că trupul îți este înțepat. Cu orice preț mi-aș fi dorit să scap de acele furii diabolice și aproape mă forțam s-o fac, dar nu știu cine m-a împiedicat, spunându-mi:

„Tot ce vezi sunt comploturi împotriva Bisericii și a Papei; ar dori ca Papa să plece din Roma, să invadeze Vaticanul și să se aproprie, iar dacă ai vrea să te sustragi de aceste hărțuiri, oamenii și demonii ar dobândi putere, acești spini ar ieși afară și ar înțepa cumplit Biserica; dar dacă tu te mulțumești să suferi [durerile provocate de spini], ambii vor fi slăbiți”.

Când am auzit aceasta, m-am oprit, dar cine poate spune prin ce am trecut și ce am suferit? Am crezut că nu ar trebui să mai ies din mijlocul acelor spirite diabolice, dar după ce am stat așa, aproape o noapte, protecția divină m-a eliberat.