Continuând să-mi petrec zilele fără adorabilul meu Isus, cel mult îl văd ca pe o umbră sau fulger, iar biata mea inimă este extrem de mâhnită. Simt atât de mult lipsa Lui, încât toate fibrele mele, nervii, oasele mele, chiar și picăturile sângelui meu se zbat continuu și îmi spun: „Unde este Isus, cum, L-ai pierdut? Ce ai făcut de nu mai vine? Ce vom face fără El? Pierzând sursa oricărei mângâieri, cine ne va mai consola? Cine ne va întări în slăbiciune, cine ne va corecta și ne va descoperi defectele, dacă rămânem fără acea lumină, care mai mult decât un fir electric, pătrundea în cele mai intime ascunzișuri și cu cea mai nespusă dulceață, corecta și vindeca rănile noastre? Totul este mizerie, totul este degradat, totul este sumbru fără El! Ce vom face?”

            Și chiar dacă în adâncul voinței mele mă simt resemnată și-i ofer propria Lui lipsă ca cel mai mare sacrificiu de dragul Său, tot restul îmi provoacă un război continuu și mă torturează. Ah, Doamne, cât mă costă că Te-am cunoscut, iar pentru vizitele Tale din trecut mă faci să plătesc un preț scump![1]

            Așadar, fiind în această situație, s-a arătat pentru câteva clipe și mi-a spus: „Harul Meu este parte din Mine însumi, iar tu posedându-l, întreaga ta ființă poate sta pe drept și cu o strictă necesitate doar cu Mine. Iată motivul pentru care toată ființa ta Mă dorește și ești torturată continuu, pentru că fiind îmbibată de Mine și prea plină cu o parte din Mine însumi (lucrurile tale) au pace și rămân mulțumite când Mă posedă, nu numai parțial, ci în întregime”.

            Și plângându-mă de dura mea situație, a adăugat: „Și Eu în timpul Pătimirii Mele am simțit o abandonare extremă, deși Voința Mea a fost întotdeauna unită cu Tatăl și cu Duhul Sfânt; și am vrut să sufăr aceasta pentru a îndumnezei crucea în toate, încât, privindu-Mă pe Mine și privind la cruce, vei găsi aceeași splendoare, aceleași învățături și aceeași oglindă în care te-ai putea oglindi continuu, fără diferență între unul și celălalt”.

---

[1] „Vai mie, mamă, că m-ai născut… Ai devenit un torent perfid pentru mine, de ape neregulate”. „M-ai sedus, Doamne, și m-am lăsat sedus, m-ai prins cu putere și ai fost mai puternic…” (Ieremia 15,10; următorul, 20,7-18).