Voința Divină

Când Învățătorul divin m-a eliberat de lumea exterioară, atunci a început să purifice interiorul meu și cu vocea interioară îmi spunea: „Acum am rămas singuri, nu ne mai deranjeze nimeni. Nu ești mai mulțumită acum, decât înainte, când trebuia să-i mulțumești pe atâția? Vezi, pe unul singur este mai ușor să-l mulțumești. Trebuie să ții cont că numai Eu și tu suntem pe lume. Promite-Mi să-Mi fii credincioasă, iar Eu voi revărsa în tine foarte multe haruri, încât vei rămâne tu însăți surprinsă”.

Apoi a continuat să-mi spună: „În ce te privește am mari planuri, dacă Îmi vei corespunde întotdeauna. Vreau să fac din tine o imagine perfectă a Mea, începând de când M-am născut, până am murit. Eu Însumi te voi învăța puțin câte puțin modul în care vei proceda.”

Și așa se întâmpla. În fiecare dimineață după Sfânta Împărtășanie îmi spunea ce trebuia să fac în timpul zilei. Voi spune totul pe scurt, căci după atât de mult timp este imposibil să pot spune totul. Nu-mi amintesc cu certitudine, dar îmi pare că pentru purificarea inimii, primul lucru pe care mi-l spunea că era necesar pentru a-mi purifica interiorul inimii mele era anihilarea eului meu, adică umilința. Apoi a continuat spunându-mi:

„Vezi, pentru a putea revărsa harurile Mele în inima ta, vreau să te fac să înțelegi că tu nu poți face nimic de una singură. Sunt foarte atent la acele suflete care își atribuie ele însele ceea ce fac, voind să-Mi fure foarte mult din harurile Mele. În schimb, celor care se cunosc pe sine, Eu sunt generos să le revărs în torente harurile Mele, știind foarte bine că nu fac referință la ele însele, Îmi sunt recunoscătoare, Îmi oferă acea stimă care Mi se cuvine și trăiesc mereu cu teama că dacă nu corespund [cerințelor] Mele, pot să le iau ceea ce le-am dat, știind că [nimic] nu este al lor.

În mod contrar, în inimile în care este o duhoare de mândrie, nici măcar nu pot să intru, pentru că fiind pline de sine, nu există un loc în care să Mă pot așeza. Cele nedemne nu țin cont de harurile Mele și merg din cădere în cădere până la distrugere. De aceea, vreau ca în această zi să faci acte continue de umilință; vreau ca tu să stai ca un copil înfășat, care nu poate să miște niciun picior pentru a face un pas, nici mâna pentru a lucra, așteptând totul de la mama. Astfel, tu vei sta alături de Mine ca un copil, rugându-Mă să te sprijin mereu și să te ajut. Confesează-Mi întotdeauna nimicnicia ta, pe scurt, așteptând totul de la Mine”.