În această dimineață, după ce am primit Împărtășania, adorabilul meu Isus mi-a arătat pe Confesor care avea intenția să mă determine să sufăr răstignirea. Simțeam că sărmana mea natură o respinge, nu pentru că nu voiam să sufăr, ci din alte motive pe care nu este necesar să le descriu aici. Dar Isus, plângându-se de mine, i-a spus părintelui: „Nu vrea să se supună”.

            Eu m-am emoționat auzind această lamentare, iar părintele a reînnoit porunca și m-am supus. După ce eu am suferit puțin și l-am văzut pe părinte prezent, Domnul a spus: „Preaiubita Mea, iată simbolul Preasfintei Treimi: Eu, părintele și tu. Iubirea Mea nu a fost niciodată singură, în toată veșnicia, ci întotdeauna unită într-o uniune perfectă și reciprocă între Persoanele Divine, pentru că iubirea adevărată nu este niciodată singură, ci produce alte iubiri și se bucură să fie din nou iubită de iubirile pe care chiar ea le-a produs și, dacă este singură, ori nu este natura iubirii divine, ori este doar iubire aparentă.

            Dacă ai ști cât de încântat sunt și cât Îmi place să pot continua în creaturi acea iubire care domnea din veșnicie și încă domnește în Preasfânta Treime! Iată motivul pentru care vreau consimțământul intenției Confesorului unit cu Mine pentru a putea continua în mod perfect această iubire simbolică a Preasfintei Treimi”.

––––––––––––––

Galateni 6,17: De acum încolo nimeni să nu-mi aducă supărări, căci eu port în trupul meu stigmatele lui Isus!

2 Corinteni 11,23-28: Sunt ei slujitorii lui Cristos? – vorbesc ca unul ieşit din minţi – sunt cu mult mai mult: sunt peste măsură în trudă, cu mult mai mult în închisori, cu mult mai mult în bătăi, adesea în pericol de moarte, de cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una, de trei ori am fost bătut cu vergile, o dată am fost bătut cu pietre, de trei ori am naufragiat. O zi şi o noapte am rămas în largul mării. Deseori în călătorii, în pericole pe râuri, în pericole din partea tâlharilor, în pericole din partea conaţionalilor, în pericole din partea păgânilor, în pericole în cetate, în pericole în pustiu, în pericole pe mare, în pericol printre fraţii falşi. În muncă şi trudă, deseori în privegheri, în foame şi sete, adesea în posturi, în frig şi fără haine şi, pe lângă cele exterioare, preocuparea mea de fiecare zi, îngrijorarea pentru toate bisericile.

Apocalips 7,2-4: Şi am văzut un alt înger ridicându-se de la răsăritul soarelui şi având sigiliul Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri cărora le fusese dat să dăuneze pământului şi mării, spunând: „Nu dăunaţi pământului, nici mării şi nici copacilor, până când nu vom pune sigiliul pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!” Şi am auzit numărul celor care au fost însemnaţi cu sigiliul: o sută patruzeci şi patru de mii de însemnaţi, din toate triburile fiilor lui Israél.