În această dimineață, continua să se arate în tăcere, dar cu un aspect foarte trist. Iubitul Isus avea pe cap o coroană foarte voluminoasă de spini. Puterile mele interioare mi le simțeam în tăcere și nu îndrăzneau să spună vreun cuvânt. Doar văzând că suferea foarte mult capul Lui, mi-am întins mâinile, și i-am scos încet-încetișor coroana, dar ce spasm atroce suferea! Cum se lărgeau rănile, iar sângele Lui curgea în pâraie! Adevărat spun, era ceva care sfâșia sufletul. După ce i-am luat [coroana], mi-am pus-o pe cap și El însuși mă ajuta [ca aceasta] să-mi pătrundă [adânc în cap]. Dar din ambele părți [de la noi doi] era o liniște totală. Care a fost mirarea mea când, după puțin, L-am privit din nou, iar [creaturile], cu ofensele pe care le comiteau, îi puneau lui Isus o altă [coroană] pe cap!
O, perfidie umană! O, răbdare incomparabilă a lui Isus, cât de mare ești! Și Isus tăcea și aproape că nu îi privea pentru a nu-i cunoaște pe ofensatorii Săi. Iar i-am luat [coroana] și, trezindu-se din nou toate puterile mele interioare pline de compasiune tandră, i-am spus: „Dragul meu Bine, Viața mea dulce, spune-mi ceva, de ce nu-mi mai spui nimic? Nu a fost niciodată obiceiul Tău să îmi ascunzi secretele Tale. Oh, să vorbim puțin împreună, căci așa ne destăinuim puțin durerea și iubirea care ne deprimă”.
Și El: „Fiica Mea, tu ești alinarea durerilor Mele. Dar să știi că, dacă nu-ți spun nimic, este pentru că încă Mă forțezi să nu pedepsesc creaturile; vrei să te opui Dreptății Mele și, dacă nu fac cum vrei tu, rămâi mai dezamăgită, iar Eu simt o durere în plus că nu te mulțumesc; așa că tac, pentru a evita orice nemulțumire de ambele părți”.
Și eu: „Bunul meu Isus, oare ai uitat cât suferi după ce Ți-ai folosit Dreptatea? Văzându-Te suferind în aceleași creaturi, aceasta mă face mult mai precaută să Te constrâng să nu pedepsești oamenii. Și apoi văd aceleași creaturi îndreptându-se împotriva Ta ca atât de multe vipere otrăvitoare și dacă ar fi fost în puterea lor, deja Ți-ar fi luat viața, pentru că se văd amenințate de calamitățile Tale și astfel vin să irite și mai mult dreptatea Ta și nu mă lasă sufletul să spun „Fiat Voluntas Tua”.
Și El: „Dreptatea Mea nu mai poate trece mai departe. Mă simt rănit de toți: de preoți, devotați și laici, mai ales din cauza abuzului sacramentelor; unii nu se îngrijesc deloc, adăugând disprețuiri. Alții, frecventându-le, formează conversații pentru propria lor plăcere, și nefiind mulțumiți de capriciile lor, vin să Mă ofenseze pentru aceasta. Oh, cât de sfâșiată rămâne Inima Mea când văd sacramentele că ajung ca acele tablouri pictate, sau ca acele statui de piatră care, de la distanță, par vii și operante, dar când te apropii de ele, începi să descoperi înșelăciunea; și atinse, ce anume se găsește acolo? Hârtie, piatră, lemn, obiecte neînsuflețite și iată că sunt complet amăgite, Așa sunt sacramentele reduse în mare parte nu la altceva decât la o simplă aparență. Și ce să spui apoi de cei care rămân mai murdari decât puri? Și apoi, este ceva de plâns în religioșii în care domnește spiritul de interes. Nu ți se pare că sunt cu privirea ațintită unde sunt bani mizerabili care să le înjosească demnitatea? Dar unde nu există interes, nu au nici mâini, nici picioare să se miște câtuși de puțin. Acest spirit de interes le umple atât de mult interiorul lor, că se revarsă spre exterior, încât chiar și laicii simt duhoarea acelora [preoți]. Sunt scandalizați de aceasta și iată cauza pentru care nu cred în cuvintele lor. Ah, da, nu Mă cruță nimeni; sunt unii care Mă jignesc direct și cei care pot preveni un astfel de rău nu se îngrijesc să facă [acest lucru], deci, nu am cui să Mă adresez, dar Eu îi voi pedepsi în așa fel încât să devină incapabili și îi voi distruge complet. Și vor merge atât de departe [preoții] încât bisericile vor rămâne pustii, fără să mai fie cineva care să administreze sacramentele”.
Întrerupând spusele Sale, înspăimântată, am spus: „Doamne, ce spui! Dacă sunt dintre cei care abuzează de sacramente sunt și multe fiice bune care le primesc cu trebuincioasele dispoziții și suferă mult dacă nu le frecventează.” Și El: „Numărul lor este prea mic, și apoi, durerea lor, pentru că nu le pot primi, va fi pentru a-Mi da reparare, și să fie victime pentru cei care fac abuz”.
Cine ar putea spune cât de mult am fost sfâșiată de această vorbire a binecuvântatului Isus. Sper că vrea să se calmeze datorită infinitei Sale milostiviri.
Descoperă mai multe la Voința Divină
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.