Voința Divină

            Fiind în starea mea obișnuită, Isus m-a invitat să ne plimbăm ca să vedem ce fac creaturile. I-am spus: „Adoratul meu Isus, în această dimineață nu am chef să mă plimb și să văd ofensele care Ți le aduc; să stăm aici, amândoi”. Dar Isus insista să se plimbe. Atunci, pentru a-L mulțumi, i-am spus: „Dacă vrei să ieși, hai să mergem mai degrabă în vreo biserică, deoarece acolo sunt mai puține ofense care Ți se aduc”. Și așa am intrat într-o biserică, dar chiar și acolo era ofensat, mai mult decât în alte locuri, nu pentru că în biserici se comit mai multe păcate decât în lume, ci pentru că sunt ofense aduse de cei mai dragi ai Săi, de cei care ar trebui să pună suflet și trup pentru a apăra onoarea și slava lui Dumnezeu; de aceea [aceste ofense] ajung să fie mai dureroase Inimii Sale adorabile. Vedeam suflete devotate, care din cauza lucrurilor inutile, nu se pregăteau bine pentru Sfânta Împărtășanie; mintea lor, în loc să se gândească la Isus, se gândea la propriile lor probleme, la multe lucruri nesemnificative și acestea erau stările lor. Ce dureri mari îi provocau lui Isus toate acestea și câtă milă provocau aceste suflete, care aveau grijă de toate nimicurile și de multe lucruri inutile și apoi, nu binevoiau nici măcar să-i arunce o privire lui Isus!

            Isus mi-a spus: „Fiica Mea, cât Mă împiedică aceste suflete să-Mi revărs harul în ele! Nu Mă uit la lucrurile minuscule, ci la iubirea cu care se apropie [de harurile Mele], iar ele Mă răsplătesc îngrijindu-se mai mult de nimicuri decât de iubire; iubirea distruge nimicul, dar cu atât de multe nimicuri, iubirea nu crește nici măcar puțin, dimpotrivă, scade. Dar ceea ce este mai rău pentru aceste suflete, care se tulbură foarte mult, este că pierd mult timp; ar dori să rămână cu confesorii ore în șir pentru a spune toate aceste nimicuri, dar niciodată nu trec la fapte cu o rezolvare bună și curajoasă pentru a îndepărta aceste nimicuri. Ce să-ți mai spun apoi, oh, fiica Mea, despre anumiți preoți din aceste vremuri? Se poate spune că acționează aproape în mod satanic, ajungând să se facă idolii sufletelor. Ah, da, în ce privește fiii Mei, Inima Mea este și mai străpunsă, pentru că dacă alții Mă ofensează mult, ofensând părțile trupului Meu, ai Mei [preoții] Îmi ofensează părțile cele mai sensibile și delicate, până în intimitatea inimii [Mele]”.

            Cine poate spune chinul lui Isus? Spunând aceste cuvinte, plângea amar. Am făcut tot ce am putut pentru a-L compătimi și a-i oferi reparare, dar în timp ce făceam acest lucru, Isus și cu mine ne-am retras în pat.