În această dimineață, după ce am primit Sfânta Împărtășanie, îl vedeam pe dragul meu Isus, ca un Copil, cu o lance în mână, în momentul în care voia să-mi străpungă inima și cum îi spusesem ceva Confesorului, Isus, vrând să-mi reproșeze, mi-a spus: „Vrei să eviți suferința, iar Eu vreau să începi o nouă viață de suferințe și ascultare”.

            Și în timp ce spunea aceasta, mi-a străpuns inima cu lancea și apoi a adăugat: „Pe măsură ce focul arde în funcție de câte lemne sunt puse în el, tot așa are o mai mare activitate în arderea și consumarea obiectelor aruncate în el, și cu cât focul este mai mare, cu atât este mai mare căldura și lumina care îl conțin. Tot astfel, cu cât suferința și ascultarea sunt mai mari, la fel sufletul este capabil să distrugă ceea ce este material, iar ascultarea, ca o ceară maleabilă, îi conferă forma pe care o dorește”.