După o îndelungă tăcere, în această dimineață, binevoitorul meu Isus, întrerupându-mi [tăcerea] mi-a spus: „Eu sunt izvorul sufletelor pure”. 

Și din aceste cuvinte ale Sale m-a străfulgerat o lumină spirituală, care m-a făcut să înțeleg multe despre puritate, dar puțin sau deloc pot să redau în cuvinte ceea ce simt în intelect. Dar cum onorabila doamnă ascultare dorește să scriu câte ceva, chiar și absurdități, pentru a o mulțumi doar pe ea, voi spune absurditățile mele despre puritate. 

Părea că puritatea ar fi piatra prețioasă cea mai nobilă pe care sufletul o poate deține. Sufletul, care deține puritatea, este învăluit de o lumină pură, încât binecuvântatul Dumnezeu, privindu-l, regăsește propria Sa imagine și se simte atras să-l iubească [pe suflet] încât ajunge să se îndrăgostească de el și este cuprins de atâta iubire, că îi dă ca refugiu inima Sa foarte pură, pentru că, doar ceea ce este pur și nelumesc, intră în Dumnezeu, iar în acel sân foarte pur, nimic nu intră pătat. Sufletul, care posedă puritatea, reține în sine splendoarea lui primară, pe care Dumnezeu i-a dat-o când l-a creat; nimic în el nu este tulbure, îngâmfare, dar, asemănat cu o regină care aspiră la nunta cu Regele ceresc, conservă noblețea ei până într-acolo încât această nobilă floare va fi plantată în grădinile cerești. Oh, cât de parfumată e această floare virginală cu un parfum distinct! Permanent se înalță deasupra celorlalte flori și inclusiv deasupra îngerilor. Cum iese în evidență dintre frumuseți diferite! Astfel că toți sunt cuprinși de stimă și iubire și îi dau liberă trecere, de o face să ajungă la Mirele Divin, astfel că primul loc este al acelor flori nobile care stau în jurul Domnului nostru. Deci, Domnul nostru se încântă foarte mult să se plimbe în mijlocul acestor crini, care parfumează pământul și Cerul, și mai mult de atât se complace să fie înconjurat de acești crini, pentru că fiind El primul model de crin nobil, este exemplu pentru toți ceilalți.

Oh, cât este de frumos să vezi un suflet virgin! Inima lui nu oferă altă suflare decât puritate și candoare și nu este nici măcar umbrit de altă iubire care să nu-i aparțină lui Dumnezeu. Până și trupul lui respiră miros de puritate. Totul este pur în el: pur în pașii lui, pur în acțiunea lui, pur în vorbirea lui, pur în privirea lui, în mișcările lui, încât doar văzându-l se simte frumusețea și într-adevăr se vede un suflet virgin.

Ce carisme, ce haruri, ce schimb de iubiri, ce ademeniri de iubire există între acest suflet și Mirele Isus! Doar cine le simte poate spune câte ceva, pentru că nu se poate povesti totul, iar eu nu mă simt obligată să vorbesc despre acest lucru. De aceea tac și trec mai departe.