Iubitorul meu Isus continua să se arate îndurerat. În această dimineață, împreună cu El a venit Regina noastră Mamă, și îmi părea că mi L-a adus Ea, pentru a-L calma și pentru a mă ruga împreună cu Ea să mă facă să sufăr pentru a-i salva pe oameni; și mi-a spus că, dacă în acele zile trecute nu aș fi intervenit și Confesorul nu ar fi făcut uz de autoritatea lui sacerdotală și să contribuie cu intențiile lui de a mă face să sufăr, s-ar fi întâmplat multe catastrofe.

            În acest timp, l-am văzut pe Confesor, iar eu m-am rugat imediat pentru el la Isus și la Regina Mamă, și Isus, complet binevoitor, a spus: „În măsura în care va avea grijă de interesele Mele, rugându-Mă și chiar implicându-se pentru reînnoirea intenției de a te face să suferi cu scopul de a-i salva pe oameni, tot așa Mă voi îngriji de el și îl voi salva. Eu voi fi gata să fac acest pact cu el”.

            Apoi, am aruncat o privire spre dulcele și unicul meu Bine și am văzut că în mâinile Sale ținea două fulgere: într-o mână un fulger cu un fel de cutremur puternic, gata pregătit, precum și un război; cealaltă mână conținea un fulger cu multe feluri de morți neașteptate și boli contagioase. Eu am început să mă rog să reverse asupra mea acele fulgere și voiam să i le iau din mâinile Sale, dar El, pentru a nu mă lăsa să ajung la acestea, a început să se îndepărteze de mine, iar eu încercam să-L urmez, și astfel m-am aflat în afara mea; Isus a dispărut, iar eu am rămas singură. Deci, aflându-mă singură, am înconjurat puțin și am ajuns într-un loc unde era sezonul secerișului. Părea că acolo aveau loc zgomote de război asurzitoare, și eu voiam să merg să-i ajut pe acei oameni sărmani, dar demonii mă împiedicau să merg unde urma să se întâmple acele lucruri și mă băteau, ca să nu-i pot ajuta și nici să împiedic stratagemele lor, și au folosit atât de multă putere încât m-au făcut să bat în retragere.