Iubitorul meu Isus continua să vină; și din moment ce mintea mea, înainte de a veni, gândea la anumite lucruri pe care mi le spusese în anii trecuți și pe care nu mi le amintesc atât de bine, El mi-a spus, pentru a mi le aminti:
„Fiica Mea, mândria roade harul. În inimile celor mândri nu există altceva decât un gol, plin complet de fum, care produce orbire. Mândria nu face altceva decât să fie văzută ca idol, astfel că sufletul mândru nu-L are pe Dumnezeul lui cu sine; a încercat cu păcatul să-L distrugă în inima lui și înălțând altarul în inima lui, se așază deasupra și se adoră pe sine”.
O, Dumnezeule, ce monstru abominabil este acest viciu! Îmi pare că dacă sufletul este atent să nu îl lase să intre în sine, el este liber de toate celelalte vicii, dar dacă din nefericire se lasă dominat de ea [mândria] aceasta, ca o mamă monstruoasă și rea, va da naștere fiilor ei impertinenți, care sunt celelalte păcate. Ah, Doamne, ține-o departe de mine.
Mandria
Descoperă mai multe la Voința Divină
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.