În această dimineață, a venit Isus și, purtându-mă cu duhul, mi-a arătat străzi pline cu trupuri umane. Ce măcel nemilos! Îți făcea oroare, doar să te gândești! Apoi mi-a arătat că se întâmpla ceva în aer, mulți mureau pe neașteptate, și aceasta am văzut-o încă din luna martie. Am început ca de obicei, să-L rog să se calmeze și să-Și salveze propriile imagini, de suplicii foarte groaznice, de războaie foarte sângeroase, și din moment ce avea coroana de spini, i-am luat-o pentru a mi-o pune, pentru a-L calma și mai mult; dar spre marea mea amărăciune, am văzut că aproape toți spinii rămâneau rupți în Preasfântul Său cap, astfel că mie îmi rămânea foarte puțin să sufăr.
Isus s-a arătat sever, aproape fără să-mi acorde atenție; m-a purtat din nou în pat și din moment ce mă aflam cu brațele pe cruce, suferind durerile răstignirii pe care El însuși mi le-a împărtășit mai înainte, mi-a luat brațele și mi le-a unit, legându-le cu un șnur de aur. Nebăgând în seamă ce ar putea să însemne aceasta și pentru a înlătura aerul acela sever pe care îl avea, i-am spus: „Preadulcea mea iubire, îți ofer aceste mișcări ale corpului pe care chiar Tu mi le-ai făcut și toate celelalte pe care le pot face eu pentru singurul scop de a-Ți plăcea Ție și de a Te glorifica. Ah, da, aș dori chiar și ca mișcările pleoapelor ochilor mei, ale buzelor mele și ale ființei mele întregi, să fie făcute cu scopul de a-Ți plăcea doar Ție. Fă, o bune Isuse, ca toate oasele mele, toți nervii mei să răsune între ele, și cu voci clare să-Ți ateste iubirea mea”.
Și El mi-a spus:„Tot ce se face cu unicul scop de a-Mi plăcea Mie, strălucește în fața Mea într-o asemenea manieră încât să-Mi atragă privirile Mele divine și Îmi plac atât de mult acele acțiuni, chiar dacă ar fi doar o mișcare a genelor, încât le dau valoare ca și cum ar fi fost făcute de Mine. În schimb celelalte acțiuni, în sine bune și chiar mari, făcute nu doar pentru Mine, sunt ca acel aur înnoroiat și plin de rugină, care nu strălucește și Eu nici măcar nu Mă obosesc să-l privesc”.
Și eu:„Ah, Doamne, cât este de ușor ca praful să murdărească acțiunile noastre!”
Și El: „De praf nu trebuie să te îngrijești că se scutură, dar de ceea ce trebuie să te îngrijești este intenția”.
Deci, în timp ce spunea acestea, Isus se ocupa să-mi lege brațele. Eu i-am spus: „Ah, Doamne, ce faci?” Și El: „Fac aceasta, pentru că tu, stând în acea poziție a răstignirii, Mă calmezi, iar Eu, din moment ce vreau să pedepsesc oamenii, ți le leg”.Și spunând acestea, a dispărut.
Descoperă mai multe la Voința Divină
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.