Cu această ascultare puțin mai blândă, sărmana mea inimă care părea moartă, a început să revină la viață. Dar cu toate acestea nu lăsa [ca inima] să fie sfâșiată n mii de feluri, pentru că ascultarea când vedea că inima se oprește puțin mai mult, în căutarea Autorului ei, aproape că voia să se odihnească în El pentru că având forțele terminate, venea asupra mea și cu ghearele ei mă rănea complet. Și apoi, trebuind să repet acel refren, atunci când binecuvântatul Isus se arăta: „nu veni, nu pot să vorbesc, pentru că ascultarea nu vrea”, nu era pentru mine cel mai îngrozitor și cel mai crud martiriu?
În timp ce eram în starea mea obișnuită, dulcele meu Isus a venit și i-am spus despre porunca primită și El a plecat.
În timp ce i-am spus o singură dată: „Nu veni, pentru că ascultarea nu vrea”, mi-a spus: „Fiica Mea, să ți se prezinte întotdeauna înaintea minții tale lumina Pătimirii Mele, pentru că, la vederea suferințelor Mele foarte amare, ale tale îți vor părea mici și considerând cauza pentru care am suferit atât de multe dureri imense, care a fost păcatul, cele mai mici defecte îți vor părea grave, pe de altă parte, dacă nu te vei oglindi în Mine, cele mai mici dureri ți se vor părea grele, iar defectele grave le vei considera lucruri de nimic”.
Și a dispărut. După puțin timp, a venit Confesorul și, întrebându-l dacă ar trebui încă să continui această ascultare, mi-a spus: „Nu, Îi poți spune orice vrei și ține-L cât vrei”.
Pare că am rămas liberă și nu mai am atât de mult de-a face cu această războinică atât de puternică; altfel, de această dată, ar fi devenit atât de puternică încât m-ar fi făcut să mor; dar mi-ar fi făcut un mare favor, pentru că m-ar fi unit pentru totdeauna cu veșnicul meu Bine și nu i-aș fi mulțumit doar din când în când; nu numai, ci i-aș fi cântat cântecul ascultării, adică imnul victoriei, deci aș fi râs de toată tăria ei.
Dar în timp ce spun acestea, înaintea mea mi-a apărut un ochi strălucitor și frumos și o voce care spune:„Și eu m-aș fi unit cu tine și aș fi fost încântată să râd, căci asta ar fi fost victoria mea”.
Și eu: „O, dragă ascultare, după ce am fi râs împreună, te-aș fi lăsat la poarta paradisului ca să-ți spun „adio” și niciodată „la revedere” pentru a nu mai avea de-a face cu tine și m-aș fi uitat foarte bine ca să nu te las să intri”.
…pentru că ochii Domnului [sunt] peste cei drepţi şi urechile sale [sunt atente] la rugăciunile lor, iar faţa Domnului [este] împotriva celor care fac rele”. (1Petru 3,12)
Ochii Domnului sunt în orice loc: ei îi observă pe cei răi şi pe cei buni. (Proverbe 15,3)
Păzeşte-mă ca pe lumina ochilor; adăposteşte-mă la umbra aripilor tale. (Psalm 17,8)
Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri; el pătrunde până la despărţitura sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei şi judecă sentimentele şi gândurile inimii. Şi nu este nicio creatură ascunsă înaintea lui, ci toate sunt goale şi descoperite pentru ochii aceluia în faţa căruia [vom da] cont. (Evrei 4,12-13)
Descoperă mai multe la Voința Divină
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.