Ziua a V-a – Al cincilea pas al Voinței Divine în Regina Cerului. Triumful încercării

Sufletul către Fecioară: Suverană Cerească, văd că întinzi brațele ca să mă iei pe genunchii tăi materni iar eu alerg, ba chiar zbor pentru a mă bucura de îmbrățișările imaculate, de zâmbetele divine ale Mamei mele Cerești. Mamă sfântă, astăzi aspectul tău este triumfător și cu o bucurie imensă vrei să-mi povestești despre victoria ta asupra încercărilor la care ai fost supusă. Ah, da, cu plăcere te voi asculta, și te rog să-mi dai harul să pot ieși învingătoare din încercările pe care Domnul le va pregăti pentru mine.

Lecția Reginei Cerului: Draga mea fiică, oh, cât suspin și cât aș vrea să încredințez secretele mele fiicei mele, secrete care îmi vor da atât de multă glorie și care vor slăvi acel FIAT Divin, care a fost motivul principal al Zămislirii mele Imaculate, al sfințeniei mele, al suveranității și maternității mele. Toată recunoștința mea o datorez FIATULUI Divin. Eu nu cunosc altceva, iar toate sublimele prerogative cu care Sfânta Biserică mă onorează atât de mult, nu sunt altceva decât efectele acelei Voințe Divine care mă stăpânea, trăia și domnea în mine. De aceea, doresc atât de mult să se cunoască cine era Cea care producea în mine multe privilegii și efecte admirabile încât, să uimească Cerul și pământul.

Deci ascultă-mă, dragă fiică. Ființa Supremă mi-a cerut vrerea mea umană, înțelegând gravitatea răului pe care îl poate provoca voința umană în creatură și cum poate ea să pună totul în pericol, chiar și lucrările cele mai frumoase ale Creatorului ei. Ființa umană cu vrerea ei este în totalitate nesigură, este slabă, inconstantă, dezordonată, deși Dumnezeu când a creat-o, El a făurit-o unită cu Voința Sa Divină în mod firesc, astfel că Ea trebuia să fie tăria, prima mișcare, sprijinul, hrana, viața voinței umane. Atunci când nu dăm viață Voinței Divine în voința noastră umană, se resping bunurile primite de la Dumnezeu în Creație și drepturile primite în mod natural în actul realizat.

   Oh, cât de bine am înțeles această gravă ofensă care i se aduce lui Dumnezeu, precum și relele care se abat asupra ființei umane! Am avut atât de mare oroare și frică să fac voința mea și pe bună dreptate m-am temut, pentru că și Adam a fost creat de Dumnezeu inocent și totuși, făcând voința lui, în câte rele nu a căzut și el și toate generațiile! De aceea Eu, Mama ta, îngrozită și având atât de multă iubire față de Creatorul meu, am jurat să nu fac niciodată voința mea, atât pentru a fi mai sigură, cât și pentru a confirma și mai mult jertfa mea, Celui care mi-a dat atât de multe mări de haruri și privilegii. Am luat voința mea umană și am legat-o la picioarele tronului divin, ca omagiu continuu de iubire și de jertfă, jurând să nu mai slujesc niciodată, voinței mele, nici măcar pentru un singur moment al vieții mele, ci mereu să îndeplinesc doar Voința lui Dumnezeu.

Fiica mea, poate ție nu ți se pare prea mare sacrificiul meu de a trăi fără voința mea, dar Eu îți spun că nu este sacrificiu asemănător cu al meu, dimpotrivă, toate celelalte sacrificii ale întregii omeniri se pot chema umbre în comparație cu al meu. A se sacrifica o zi da, o zi nu, este ușor, dar a se sacrifica în fiecare moment, în fiecare act, în orice bine pe care vrei să-l faci, pentru toată viața, fără să dai deloc viață voinței proprii, este sacrificiul sacrificiilor, este dovada cea mai mare care se poate oferi și iubirea cea mai pură, transformată de însăși Voința Divină, care se poate oferi Creatorului nostru. Este atât de mare acest sacrificiu încât Dumnezeu nu poate cere mai mult ființei umane, nici ea n-ar putea avea o idee cum să se sacrifice mai mult pentru Creatorul ei.

Așadar, fiica mea dragă, de îndată ce i-am dăruit Creatorului meu voința mea, Eu m-am simțit triumfătoare în încercarea acceptată de mine, iar Dumnezeu s-a simțit triumfător în voința mea umană. Dumnezeu aștepta încercarea mea, adică, un suflet care să trăiască fără voința lui, pentru a îndrepta ieșirile generațiilor omenești (din Voința D.) și pentru a-și arăta mila și îndurarea Sa. De aceea, te aștept din nou să-ți povestesc istoria despre ceea ce a făcut Voința Divină după triumful încercării.

Iar acum, un cuvânt pentru tine, fiica mea: dacă ai ști cât doresc să te văd că trăiești fără voința ta! Tu știi că îți sunt Mamă, iar Mama vrea să-și vadă fiica fericită, dar cum poți fi fericită dacă nu te decizi să trăiești fără voința proprie, așa cum a trăit Mama ta? Dacă vei face aceasta, îți voi da totul, voi sta la dispoziția ta, voi fi cu totul doar pentru fiica mea, ca ea să aibă doar bine, mulțumire și Eu să am fericirea de a avea o fiică, să trăiască pe deplin din Voința Divină.

Sufletul: Triumfătoare Suverană, în mâinile tale de Mamă așez voința mea, încât tu însăți, ca o Mamă, să o purifici și să o înfrumusețezi și împreună cu a ta, să o legi la picioarele Tronului Divin, ca să pot trăi nu cu voința mea, dar mereu, mereu cu Aceea a lui Dumnezeu.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, în fiecare act pe care îl vei face, vei încredința în mâinile mele materne voința ta și mă vei ruga ca în locul tău să fac Eu să treacă [în tine] Voința Divină.

Iaculatorie: Regină triumfătoare, îndepărtează de la mine voința mea și dăruiește-mi Voința Divină!

Ziua a V-a
Al cincilea pas al Voinței Divine în Regina Cerului. Triumful încercării

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s