Am rămas foarte surprinsă și nu știam ce să fac pentru a repara. Făceam unele mortificări și îi ceream altele Confesorului, dar mi-a dat atât de puține, încât toate îmi păreau umbre și nu făceam altceva decât să mă gândesc la păcatele mele. Stăteam întotdeauna aproape de Isus fiindcă îmi era atât de teamă să mă îndepărtez [de El], ca să nu fac ceva mai rău decât înainte, pentru că eu nu știu să-l exprim. Când mă aflam cu Isus nu făceam altceva decât să-i spun durerea pe care o simțeam fiindcă L-am ofensat, Îi ceream mereu iertare și-i mulțumeam pentru că a fost foarte bun cu mine și i-am spus din inimă: „Vezi, o, Doamne, timpul pe care l-am pierdut atunci când puteam să Te iubesc!”
În sfârșit, într-o zi, mi-a spus, mustrându-mă: „Nu vreau să te mai gândești. Când un suflet s-a umilit, convins că a făcut rău, spălându-și sufletul în Sacramentul Spovezii și e gata mai bine să moară decât să Mă mai ofenseze, e un afront la Milostivirea Mea, este un obstacol în a-l cuprinde în Iubirea Mea pentru că mintea lui caută mereu să se preocupe cu noroiul din trecut. Mă împiedică și mai mult [să las sufletul] să-și ia zborul spre Cer, pentru că are mereu aceleași idei și este închis în sinea lui dacă continuă să gândească așa. Și apoi, vezi, Eu nu-mi mai amintesc nimic, am uitat totul. Vezi vreun resentiment sau vreo umbră din partea Mea?”
Eu i-am spus: „Nu Doamne, ești foarte bun”;dar îmi simțeam inima frântă din cauza sensibilității mele.
„Ei bine, ai vrea să te tot gândești la aceste lucruri?”
„Nu, nu, nu vreau;„Să ne gândim, să ne iubim unul pe altul și să ne mulțumim reciproc”.
Din acel moment nu m-am mai gândit atât de mult; făceam tot posibilul să-L mulțumesc și-L rugam ca El însuși să mă învețe cum trebuia să fac să repar tot trecutul. Și El îmi spunea: „Sunt gata să fac ceea ce vrei tu. Vezi, primul lucru pe care îl voiam de la tine era imitarea vieții Mele. Așadar, să vedem ce îți lipsește”. „Doamne – îi spuneam – îmi lipsește totul, nu am nimic”. „Ei bine, – îmi spunea –nu te teme; puțin câte puțin vom face totul. Eu Însumi cunosc cât ești de fragilă, dar de la Mine trebuie să iei putere.”
Voința Divină 