Voința Divină

Isus s-ar fi întrupat oricum dacă nu ar fi trebuit să ne răscumpere, dar ar fi venit glorios ca Rege în fruntea familiei sale.

            „Fiică mică a Vrerii mele Divine, tu trebuie să știi că sunt drepturi absolute al «Fiatului» meu Divin, pentru a ține primatul asupra fiecărui act al făpturii, și cine îi neagă primatul îi îndepărtează drepturile sale divine care îi sunt datorate prin dreptate, pentru că sunt Creatorul vrerii umane. Cine îți poate spune, fiica mea, cât rău poate face o făptură când ajunge să se sustragă din Voința Creatorului său? Vezi, a fost de ajuns un act al primului om de a se sustrage din Voința noastră Divină, încât a ajuns să schimbe soarta generațiilor omenești, nu numai, ci însăși soarta Voinței noastre Divine.

            Dacă Adam nu ar fi păcătuit, Cuvântul Veșnic, care este propria Voință a Tatălui Ceresc, ar fi venit oricum pe pământ glorios, triumfător și stăpânitor, însoțit în mod vizibil de armata îngerească, încât toți trebuia să vedem, și cu splendoarea gloriei sale i-ar fi fascinat pe toți și atrăgându-i pe toți la sine cu frumusețea sa, încoronat ca rege și cu sceptrul comenzii, pentru a fi rege și capul familiei omenești, pentru a-i oferi marea onoare să poată spune: «avem un rege om – Dumnezeu». Mai mult de atât, al tău Isus nu (s-ar) fi coborât din Cer pentru a-l găsi pe omul bolnav, astfel încât dacă nu s-ar fi sustras din Voința mea Divină, nu ar fi existat boli nici de suflet, nici de trup, pentru că a fost voința umană că aproape a înecat de dureri sărmana făptură. «Fiatul» era de neatins de orice durere și astfel trebuia să fie omul. Deci Eu trebuia să vin să-l găsesc pe om fericit, sfânt și cu plinătatea bunurilor cu care l-am creat.

            În schimb a schimbat soarta noastră, pentru că a vrut să facă voința sa, și din moment ce a fost decretat că Eu trebuia să cobor pe pământ – și când Dumnezeu a decretat nu există nimeni care să înlăture -, am schimbat doar modul și aspectul, dar am coborât sub haine foarte smerite, sărac, fără nici un sistem de glorie, suferind, plângând și încărcat de toate mizeriile și durerile omului. Voința umană m-a făcut să vin să-l găsesc pe om nefericit, orb, surd și mut, plin de toate mizeriile, iar Eu, pentru al vindeca, trebuia să le iau asupra Mea; iar pentru a nu-l înspăimânta, trebuia să mă arăt ca unul dintre ei, să-i reunesc și să le ofer medicamentele și remediile necesare. Astfel încât vrerea umană are puterea de a face (omul) fericit sau nefericit, sfânt sau păcătos, sănătos sau bolnav.

            Vezi așadar: dacă sufletul se decide să facă mereu, mereu, Voința mea Divină, și să trăiască în Ea, va schimba soarta sa iar Voința mea Divină va înflori asupra făpturii, o va face prada sa și dându-i sărutul Creației va schimba aspectul și modul, și strângându-l la sânul său îi va spune:

            Mai întâi a spus: „Voința mea Divină s-a întrupat pentru a-l găsi pe omul pierdut. A fost propriu Ea, pentru că Cuvântul înseamnă cuvânt este «Fiat», încât cum în Creație a, spus și am creat, așa în Răscumpărare a vrut și s-a întrupat”. (22 Martie 1929). Cuvântul este Isus (Ioan 1,14) în ceea ce privește „Cuvântul” care exprimă Voința Tatălui, deci este manifestarea sa perfectă („Cine mă vede pe Mine îl vede pe Tatăl”: (Ioan 14,9), din aceeași Natură a Tatălui, dar deosebit de El ca persoană (Cartea Înțelepciunii 7,25-26); Voința Tatălui este de asemenea și Voința Fiului, prin natură.

            Întruparea Cuvântului, Isus Cristos, are trei scopuri:

            1) Să conducă Creația: „El este icoana Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația, pentru că prin el au fost create toate în ceruri și pe pământ: cele văzute și cele nevăzute, fie tronuri, fie stăpâniri, fie principate, fie puteri: toate au fost create prin el și pentru el. El este mai înainte de toate și toate subzistă în el. (Coloseni 1,15-17). „Ca să-l realizeze la împlinirea timpurilor: (și anume) să fie reunite toate cele din cer și cele de pe pământ sub un singur cap, Cristos. (Efeseni 1,10)

            2) Pentru a împlini Răscumpărarea: „Cristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoși, între care eu sunt primul” (1Timotei 1,15). „Pentru aceasta s-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să nimicească lucrările diavolului” (1Ioan 3,8).

            3) Și pentru a avea Împărăția sa: „Atunci Pilat i-a zis: „Așadar, ești rege?”. Isus i-a răspuns: „Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr” (Ioan 18,37). Îngerul a spus Mariei: „Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt și Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David tatăl său; și va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârșit” (Luca 1,32-33).  

            «Să punem totul deoparte, pentru tine și pentru Mine s-au reîntors primele vremuri ale Creației, totul va fi fericire între tine și Mine; vei trăi în casa noastră, ca fiica noastră, în abundența bunurilor Creatorului tău».

            Ascultă, mica mea nou-născută a Voinței mele Divine, dacă omul nu ar fi păcătuit, (dacă nu s-ar fi sustras din Voința mea Divină, Eu aș fi venit pe pământ, dar știi cum? Plin de maiestate, ca atunci când am înviat din moarte, și deși aveam Umanitatea mea asemănătoare omului, unită cu Eternul Cuvânt, dar cu ce diversitate (aș fi venit)? Umanitatea mea înviată era glorificată, înveșmântată de lumină, nefiind supusă nici pătimirii, nici să moară. Eram Divinul Triumfător. În schimb Umanitatea mea înainte să moară a fost supusă, deși de bunăvoie, tuturor durerilor, ba chiar am fost omul durerilor. Și din moment ce omul avea ochii orbiți de vrerea umană, de aceea era încă bolnav, puțini au fost cei care m-au văzut înviat, pentru că (aceasta) a folosit la confirmarea învierii mele. Deci m-am înălțat la Cer pentru a oferi timp omului să ia remediile și medicamentele, astfel încât să se vindece și să se pregătească pentru a cunoaște Voința mea Divină, pentru a trăi nu din a sa, ci din a Mea, astfel voi putea să mă arăt plin de maiestate și de glorie în mijlocul fiilor Împărăției mele. De aceea Învierea mea este confirmarea «Fiat Voluntas tua» (Facă-se Voia ta) precum în Cer așa și pe pământ. După o atât de lungă durere suferită de Voința mea Divină pentru atât de multe secole, de nu a avea împărăția sa pe pământ și stăpânirea sa absolută, era just ca Umanitatea mea să salveze drepturile sale divine și să realizeze al meu și al său scop principal de a forma Împărăția sa în mijlocul făpturilor.  

            Mai mult de atât tu trebuie să știi – pentru a-ți confirma mai bine despre cum a schimbat voința umană soarta sa și pe cea a Voinței Divine – căci în toată istoria lumii numai doi au fost cei care au trăit din Voința Divină fără să o facă niciodată pe a lor: a fost Suverana Regină și Eu. Iar distanța, diversitatea dintre noi și alte făpturi este infinită, atât de mult încât nici măcar trupurile noastre nu au rămas pe pământ; (trupurile noastre) au folosit «Fiatului» Divin ca palat iar El s-a simțit nedespărțit de trupurile noastre, și prin urmare a pretins iar cu forța sa dominantă a răpit trupurile noastre împreună cu sufletele noastre în Patria sa Cerească. Și de ce din toate astea? Întregul motiv este pentru că niciodată voința noastră umană nu a avut un act de viață, dar întreaga stăpânire și terenul de acțiune a fost numai al Voinței mele Divine. Puterea sa este infinită, iubirea sa este de neîntrecut”. (Volumul 25, 31 Martie 1929)

Tatăl Nostru, Bucură-te Marie, Slavă Tatălui…