Suferințele lui Isus chiar de la Zămislirea sa, zămislind în Sine toate sufletele ca viață proprie: în realitate a murit pentru fiecare și a suferit durerile tuturor.
„Fiica Vrerii mele, vino să iei parte la primele dureri și la morțile pe care le-a suferit mica mea Umanitate din partea Divinității mele în momentul Zămislirii mele. Cum am fost conceput, așa am conceput împreună cu Mine toate sufletele trecute, prezente și viitoare ca viață proprie. Am conceput împreună durerile și morțile pe care trebuia să le sufăr pentru fiecare. Trebuia să încorporez totul în Mine: suflete, dureri și moartea pe care fiecare trebuia să le suporte, pentru a spune Tatălui: «Tatăl meu nu vei mai privi făptura, ci numai pe Mine; în Mine le vei găsi pe toate iar Eu voi satisface pentru toți. Câte dureri vrei, Ți le voi oferi. Vrei să suport o moarte pentru fiecare? O voi suporta. Accept totul, atâta timp cât vei da viață tuturor». Iată motivul pentru care a fost necesar o vrere și o putere divină pentru a mă face să sufăr.
Și din moment ce în Vrerea mea stau în act toate sufletele și toate lucrurile, nu într-un mod teoretic sau intenționat, așa cum ar putea crede unii, dar în realitate i-am ținut în Mine pe toți, care identificați cu Mine, au format însăși viața mea, în realitate am murit pentru fiecare și am suferit durerile tuturor. Este adevărat că concura un miracol a atotputerniciei mele, și imensa minune a Vrerii mele. Fără Voința mea, Umanitatea mea nu ar fi putut găsi și îmbrățișa toate sufletele și nici nu ar fi putut muri de atâtea ori. De aceea, mica mea Umanitate, cum a fost concepută, a început să sufere alternanța durerilor și a morților, iar toate sufletele înotau în Mine, ca într-o mare foarte imensă, și au fost ca mădularele mădularelor mele, sânge din sângele meu și inima Inimii mele.
De câte ori Mama mea, luând primul loc în Umanitatea mea, simțea durerile mele și morțile mele și murea împreună cu Mine! Cât de dulce mi-a fost să găsesc în iubirea Mamei mele ecoul Meu! Sunt mistere profunde, unde intelectul uman, neînțelegând bine, se pare că se pierde. De aceea, vino în Vrerea mea și ia parte la morțile și la durerile pe care le-am suportat, chiar de când s-a împlinit zămislirea mea. Din aceasta vei putea înțelege mai bine ceea ce îți spun”.
Nu pot spune cum, m-am găsit în sânul Reginei mele Mamă, unde l-am văzut pe micul prunc Isus mic, mic, dar, deși micuț, conținea totul. Din Inima Lui a țâșnit o săgeată de lumină în a mea, și cum mă pătrundea am simțit că-mi dă moarte și când a ieșit mi-a revenit viața. Fiecare atingere a acelei săgeți producea o durere foarte intensă, încât m-am simțit dezmembrată iar în realitate că mor, iar apoi, cu propria lui atingere, am simțit că retrăiesc; dar eu nu am cuvinte potrivite pentru a mă exprima și de aceea mă opresc. (Volumul 12, 18 Martie 1919)
Tatăl Nostru, Bucură-te Marie, Slavă Tatălui…
Voința Divină 