În această dimineață, după ce am luat Împărtășania, L-am văzut pe adorabilul meu Isus, dar cu înfățișarea total schimbată. Îmi părea serios, cu totul reținut, pregătit să-mi reproșeze. Ce schimbare sfâșietoare! Biata mea inimă, în loc să fie alinată, o simțeam mai deprimată, mai străpunsă în prezența atât de neobișnuită a lui Isus. Cu toate acestea, simțeam mare nevoie de alinarea durerilor suferite în ultimele zile din cauza privării de El, pe care credeam că le trăiesc, dar în agonie și în continuă vehemență.

Dar binecuvântatul Isus, voind să-mi reproșeze că eu caut alinare în prezența Sa, în timp ce nu trebuia să caut altceva decât să sufăr, mi-a spus: „Așa cum varul, are virtutea de a consuma obiectele care sunt puse în el, tot așa și mortificarea are virtutea consumării tuturor imperfecțiunilor și defectelor care se găsesc în suflet, și ajunge atât de departe încât spiritualizează și trupul, se așează în jurul lui și sigilează toate virtuțile ca într-o circumferință. Atâta timp cât mortificarea nu îți mistuie bine de tot sufletul și trupul, până la a-l anula, nu voi putea sigila perfect în tine pecetluirea răstignirii Mele”.

            După aceea, nu știu bine să spun cine ar fi fost, dar îmi părea că ar fi fost un înger, care mi-a străpuns mâinile și picioarele, iar Isus, cu o lance care a ieșit din inima Sa, mi-a străpuns-o pe a mea cu dureri extreme și a dispărut, lăsându-mă și mai îndurerată decât înainte. Oh, cât de bine înțelegeam nevoia de mortificare, inseparabila mea prietenă, deci în mine nu exista nici măcar umbra prieteniei cu mortificarea! Ah, Doamne, înlănțuiește-mă Tu cu această indisolubilă prietenie a acestei bune prietene, pentru că nu știu să mă arăt decât neșlefuită, iar aceea, nevăzându-se pe sine întâmpinată de mine în mod plăcut, îmi acordă respect, mă cruță mereu, temându-se că o să-i întorc complet spatele și astfel nu va realiza niciodată lucrarea ei frumoasă și maiestuoasă, pentru că, din moment ce suntem puțin îndepărtate, mâinile ei miraculoase ajung până la mine, ca să pot lucra cu mine însămi și să mă prezint Ție ca o lucrare demnă de mâinile ei sfinte [este vorba de mortificare].