În această dimineață, preadulcele meu Isus nu venea și a trebuit să-L aștept cu multă răbdare și ajungeam până la a mă forța să ies din starea mea obișnuită, pentru că nu mai simțeam puterea de a continua. El nu venea, îmi părea că suferința fugise de mine, eram plină de simțuri, nu mai rămânea altceva decât să depun efort de a ieși [din starea mea]; dar în timp ce făceam acest lucru, binecuvântatul Isus a venit, a făcut un cerc cu brațele Sale și mi-a cuprins capul.

De la acea atingere, am intrat în extaz și L-am văzut pe Domnul nostru foarte indignat din cauza lumii; dorința mea era să-L calmez, iar El mi-a spus: „Deocamdată nu vreau să te îngrijești de Mine, dar te rog să ai grijă de Mama Mea; consoleaz-o, fiindcă este foarte îndurerată de cele mai grele pedepse, pe care urmează să le revărs pe pământ”.

            Cine poate spune cât de îndurerată am rămas?