Aflându-mă în starea mea obișnuită, tocmai ce l-am văzut pe adorabilul meu Isus, complet îndurerat în inima mea, totodată am văzut mulți oameni care comiteau multe păcate. Acele păcate veneau spre mine, să vină să-L rănească pe Domnul meu iubit chiar și în inima mea, dar Isus respingându-i de la Sine, cădeau asupra oamenilor înșiși și, căzând asupra lor, formau propria lor ruinare, transformându-se în atâtea feluri de flageluri asupra popoarelor, încât îngrozea inimile cele mai dure.

Atunci Isus, îndurerându-se, mi-a spus: „Fiica Mea, unde ajunge orbirea oamenilor, căci încercând să Mă rănească pe Mine, se rănesc pe ei înșiși cu propriile lor mâini!”