În această dimineață iubitorul meu Isus, a venit și m-a purtat cu duhul într-o biserică și a dispărut, iar eu am rămas singură. Aflându-mă în fața Preasfântului Sacrament, am făcut adorația mea obișnuită; dar în timp ce făceam aceasta, îmi părea că mă uitam peste tot, pentru a putea vedea dacă îl zăresc pe dulcele meu Isus. Și în acel moment L-am văzut deasupra altarului, ca un copil, care mă chema cu mânuța Lui grațioasă.

Cine poate descrie mulțumirea mea? Am zburat la El și, fără să mă gândesc la altceva, L-am strâns în brațe și L-am sărutat; dar în timp ce făceam aceasta, a luat un aspect serios, arătând că nu-i sunt pe plac sărutările mele, și a început să mă respingă. Nepăsându-mi de aceasta, i-am spus:„Dragul meu, frumosule, ziua trecută voiai Tu, să-Ți exprimi sentimentele față de mine, cu sărutări și îmbrățișări și eu Ți-am dat toată libertatea; azi doresc și eu să-mi exprim sentimentele față de Tine. Ah, dă-mi libertate!”. Dar El continua să mă respingă și văzând că eu nu încetam, a dispărut.

Cine ar putea spune cât de mortificată și gânditoare am rămas, când m-am trezit în mine însămi? Dar după puțin timp s-a reîntors, și eu, voind să-mi cer iertare pentru impertinențele mele, m-a iertat, voind să-și manifeste [iubirea Sa] față de mine, și în timp ce mă săruta, mi-a spus:

„Aleasa Inimii Mele, Divinitatea Mea locuiește de obicei în tine și, așa cum tu inventezi mereu lucruri noi pentru a Mă încânta, tot astfel doresc să folosesc noi moduri ca să te încânt și Eu la fel”.

            Astfel am înțeles că a fost o glumă pe care Isus a vrut să o facă.