Sufletul către Secretara Divină: Regină Mamă, iată-mă prosternată la picioarele tale. Simt că eu ca și fiică a ta, nu pot să stau fără Mama mea Cerească, deși astăzi vii la mine cu gloria sceptrului de conducere și cu diadema de Regină, dar totuși ești Mama mea, iar eu, deși tremurândă, mă arunc în brațele tale, ca să-mi vindeci rănile pe care voința mea cea rea le-a făcut sărmanului meu suflet. Ascultă, Suverana mea Mamă, dacă tu nu împlinești o minune, dacă nu iei sceptrul tău de conducătoare să mă călăuzești și să menții stăpânirea ta asupra tuturor actelor mele, pentru a face ca vrerea mea să nu aibă viață, atunci, eu nu voi avea frumoasa soartă de a veni în împărăția Voinței Divine.

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea dragă, vino în brațele Mamei tale, ascultă cu atenție și vei auzi minunile nemaiîntâlnite pe care FIATUL Divin le-a înfăptuit în Mama ta Cerească. Când am luat în posesie împărăția Voinței Divine, s-au terminat pașii Lui de a lucra în mine, a început viața Sa deplină, întreagă și perfectă în sufletul meu, și oh, în ce înălțimi divine am fost așezată de cel Preaînalt! Cerurile, nici nu mă puteau ajunge, nici nu puteau să mă cuprindă. Lumina soarelui era mică dinaintea luminii mele, niciun lucru creat nu mă putea ajunge. Eu treceam mările divine ca și cum ar fi fost ale mele.

   Tatăl meu Ceresc, Fiul și Duhul Sfânt mă doreau în brațele Lor pentru a se bucura de fiica lor mică și oh, [Ei] simțeau mulțumire auzindu-mă cum Îi rugam, Îi iubeam și adoram înălțimea Lor supremă, [pentru că] iubirea mea, rugăciunea și adorația mea ieșeau din adâncul sufletului meu, din centrul Voinței Divine. Simțeau ieșind din mine valuri de iubire divină, parfumuri pure, bucurii neobișnuite care porneau dinăuntrul Cerului, pe care însăși Vrerea lor Divină le-a format în micimea mea atât de mult, încât nu [mai] terminau să repete: „Toată frumoasă, toată pură, toată sfântă este fiica Noastră mică. Cuvintele ei sunt lanțuri care Ne leagă, privirile ei pătrunzătoare Ne impresionează, bătăile inimii ei sunt săgeți care, săgetându-Ne, Ne determină să intrăm într-o mare nesfârșită de iubire!” Simțeau că din mine ieșea puterea, tăria Voinței Lor Divine, care Ne făcea nedespărțiți și mă chemau „fiica Noastră invincibilă care va aduce victorie și asupra Ființei Noastre Divine”.

Așadar, ascultă-mă fiica mea, Divinitatea, fiind copleșită de un exces de iubire față de mine, mi-a zis: „Preaiubita Noastră fiică, Iubirea Noastră nu mai suportă, se simte sufocată dacă nu îți încredințăm secretele Noastre; de aceea te alegem ca secretara Noastră fidelă. Ție vrem să-ți încredințăm durerile și hotărârile Noastre. Cu orice preț vrem să salvăm omul. Privește cum decade, voința lui rebelă îl atrage în continuu spre rău; fără viață, fără forță, fără sprijinul Vrerii Noastre Divine a deviat din calea Creatorului lui și merge târându-se pe pământ, slăbit, bolnav și plin de toate viciile. Dar nu sunt alte căi sau mijloace pentru a fi salvat, nici alte căi de ieșire decât să coboare Veșnicul Cuvânt să ia rămășițele lui, mizeriile lui, păcatele lui asupra Sa, înfrățindu-se cu el, învingându-l prin iubire și prin dureri nemaiauzite, dându-i multă încredere de a putea fi adus din nou în brațele Noastre părintești. Oh, cât Ne doare soarta omului! Durerea Noastră este mare, nici nu am putea să o încredințăm altcuiva, pentru că neavând o Voință Divină care să-l stăpânească, niciodată n-ar putea să înțeleagă nici durerea Noastră, nici relele grave ale omului căzut în păcat.

   Ție, care deții FIATUL Nostru, îți este dat să-L poți înțelege și de aceea, ca secretară a Noastră, vrem să-ți dezvăluim secretele Noastre și să așezăm în mâinile tale sceptrul de conducere, încât să stăpânești și să domnești peste toate, iar domnia ta să-i cucerească pe Dumnezeu și pe oameni și să-i aduci în Inima ta maternă ca fii regenerați”. Cine îți poate spune, dragă fiică, ce a simțit Inima mea prin această conversație divină? S-a deschis în mine un râu de durere intensă și mi-am propus, chiar și cu prețul vieții mele, să-L cuceresc pe Dumnezeu și pe creatura Sa și să-i unesc.

Deci fiica mea, ascult-o pe Mama ta: te-am văzut surprinsă, auzindu-mă povestind istoria stăpânirii împărăției Voinței Divine. Dar să știi că îți este dat și ție această soartă; dacă te decizi să nu mai faci voința ta, Vrerea Divină va forma în sufletul tău Cerul Său și vei simți inseparabilitatea divină, îți va fi dat sceptrul de conducătoare peste viciile tale și asupra ta. Nu vei mai fi sclava ta, pentru că doar voința umană pune în sclavie sărmana creatură, îi scurtează aripile iubirii spre Cel care a creat-o, îi îndepărtează puterea, sprijinul și încrederea de a se lansa în brațele Tatălui ei Ceresc, astfel că nu poate să cunoască nici secretele Sale, nici marea Iubire cu care este iubită și de aceea trăiește ca o străină în casa Tatălui ei Divin. Ce distanță aruncă între Creator și creatură vrerea umană! De aceea, ascultă-mă, mulțumește-mă, spune-mi că nu vei mai da viață voinței tale, iar Eu te voi umple complet cu tot ce există în Voința Divină.

Sufletul: Mamă sfântă, ajută-mă, nu vezi cât sunt de slabă? Frumoasele tale lecții mă mișcă până la lacrimi, iar eu îmi deplâng marea nefericire fiindcă de multe ori am căzut în labirintul de a face voința mea și m-am îndepărtat de Cea a Creatorului meu. Oh, fii Mama mea, nu mă lăsa singură; cu puterea ta unește Vrerea Divină cu a mea și închide-mă în Inima ta maternă, unde voi fi sigură că nu voi mai face niciodată voința mea.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei sta sub mantia mea, pentru a învăța să trăiești sub privirile mele și recitându-mi trei Bucură-te Marie, mă vei ruga să fac cunoscută tuturor Voința Divină.

Iaculatorie: Mamă sfântă, închide-mă în Inima ta, ca să învăț de la tine să trăiesc din Voința Divină!