În această dimineață adorabilul meu Isus nu venea, iar eu, văzând că nu mai vine, am spus: „Ce rost are să mai stau în această stare, dacă cel care mă ținea captivă nu mai vine? Mai bine s-o termine o dată”.

În timp ce spuneam acest lucru, dulcele meu Isus a venit pentru puțin și mi-a spus:

Fiica Mea, trebuie dată toată atenția pentru oprirea primelor mișcări [pe care sufletul le face]. Dacă sufletul este atent în acest sens, totul va merge bine; dacă nu, la primele mișcări, viciile neînăbușite vor ieși la iveală și vor distruge tăria divină, care înconjoară sufletul ca un gard viu ce îl păzește foarte bine și alungă pe dușmanii care încearcă mereu să pună în primejdie și să-l rănească pe sărmanul suflet.

Dar dacă imediat ce [sufletul] simte [toate aceste capcane], intră în sine, se umilește, se căiește și curajos găsește soluții, tăria divină se strânge din nou în jurul sufletului; iar dacă nu găsește soluții, tăria divină va fi distrusă, și astfel va da libertate tuturor viciilor să iasă la iveală.

Așadar, dacă vrei ca tăria [divină] să nu te lase singură nicio clipă, atunci fii atentă la primele mișcări, gânduri, cuvinte care nu sunt drepte și sfinte, pentru că, dacă primele [simțuri] îți scapă, nu mai este sufletul cel care domnește, ci viciile”.