V4.82 Indicația misterioasă a lui Isus cu privire la Patimile Bisericii, acum muribundă, dar care își va recăpăta deplina ei vigoare atunci când Crucea va fi înălțată. Iubirea și durerea lui Isus pentru membrele sale bolnave și rănite (2 septembrie 1901)

         În această dimineață adorabilul meu Isus s-a arătat unit cu Sfântul Părinte și părea să-i spună: „Lucrurile pe care le-am suferit până acum nu sunt altceva decât cele prin care am trecut de la începutul Patimii Mele până când am fost condamnat la moarte. Fiul Meu, nu-ți rămâne altceva de făcut decât să duci crucea pe Calvar”. Și în timp ce spunea aceasta, părea că binecuvântatul Isus ar fi luat crucea și a pus-o pe umerii Sfântului Părinte, ajutându-l chiar El să o poarte.

            Deci, în timp ce făcea acest lucru, a adăugat: „Biserica Mea pare să fie muribundă, mai ales în privința condițiilor sociale și așteaptă cu nerăbdare strigătul de moarte. Dar curaj, fiul Meu; după ce vei ajunge pe munte, când crucea va fi ridicată, toată lumea va fi zguduită și Biserica își va înlătura aspectul ei de muribundă și își va recăpăta vigoarea ei deplină. Doar crucea va fi mijlocitoarea și cum numai crucea a fost singura mijlocitoare pentru a umple golul pe care păcatul l-a înfăptuit și pentru a uni abisul cu distanța infinită care exista între Dumnezeu și om, tot așa, în aceste vremuri doar crucea va ridica fruntea Bisericii Mele curajoasă și strălucitoare, pentru a-i pune în confuzie și pe fugă pe inamici”.

            Spunând acestea, a dispărut, și la scurt timp după aceea, Iubitul meu Isus s-a întors, foarte îndurerat reluându-și spusele: Fiica Mea, câtă durere Îmi provoacă societatea actuală! Sunt membrele Mele și nu pot să nu-i iubesc. Mi se întâmplă ca unui om care are brațul sau mâna infectată și rănită; oare el îl/o urăște? Are ranchiună? Ah, nu, dimpotrivă, îi poartă de grijă, cine știe cât cheltuie; are intenția să se vadă vindecat; dar aceasta îi provoacă durere în tot trupul, ținându-l deprimat și trist. Așa este și situația Mea: Îmi văd membrele infectate, rănite, simt durere și suferință, și de aceea Mă simt mai atras să le iubesc. Oh, cât de diferită este iubirea Mea față de cea a creaturilor! Sunt obligat să le iubesc pentru că îmi aparțin Mie, dar ele nu Mă iubesc ca pe ceva care le aparține lor, și dacă Mă iubesc, Mă iubesc pentru propriul lor bine”.

            După aceea a dispărut și m-am regăsit în mine.

O pictură abstractă care reprezintă o scenă religioasă, cu o siluetă luminoasă având brațele întinse și un grup de oameni sub ea, în timp ce un altar se află în prim-plan.

Descoperă mai multe la Voința Divină

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Lasă un răspuns