În această dimineață, aflându-mă în afara mea, a trebuit să tot înconjor pentru a-L găsi pe binecuvântatul Isus. Din fericire am intrat într-o biserică și L-am găsit pe un altar unde se săvârșea Sacrificiul divin. Am fugit imediat și L-am îmbrățișat spunându-i: „În sfârșit te-am găsit! M-ai făcut să înconjor atât de mult până am obosit și Tu erai aici”. Și El, privindu-mă serios, fără obișnuita Sa bunăvoință, mi-a spus: „În această dimineață Mă simt plin de amărăciune și simt o mare necesitate să decurg la pedepse pentru a Mă elibera”. Eu, imediat: „Dragul meu, nu-i nimic, vom rezolva imediat, Îți vei revărsa amărăciunile Tale în mine și astfel vei rămâne liber, este adevărat?” Și El, binevoitor la cuvintele mele, și-a revărsat amărăciunile Sale în mine. 

Apoi, strângându-mă la Sine, ca și cum s-ar fi eliberat de o gravă greutate, a adăugat: „Sufletul conformat cu Vrerea Mea știe să se infiltreze atât de mult în puterea Mea, încât ajunge să Mă lege în totalitate și, mă dezarmează după cum îi place. Ah, tu, tu, de câte ori Mă înlănțui!” 

Și în timp ce spunea astfel, a luat înfățișarea Sa obișnuită, dulce și binevoitoare.