Voința Divină

Preluate dintr-o copie manuscris din Primul Volum.

Deși se înțelege foarte bine că stilul și modul de exprimare ale Luisei, după toate probabilitățile conținutul este al ei.

Așadar spun, că Isus înainte de toate mi-a poruncit o detașare totală de toată creația și până și de mine însămi, de parcă ar fi trebuit să trăiesc într-o uitare perfectă a tuturor lucrurilor, pentru a face în așa fel încât să mă asigur că interiorul meu va avea întotdeauna fixată dulcea amintire a Lui, și o afecțiune plină de viață și o iubire puternică față de El, încât, fiind încântat de toate actele [mele], să poată forma o locuință stabilă în inima mea. În afară de El – mi-a spus – nu trebuia să mai cunosc pe nimeni, nici prieteni și nici măcar pe mine însămi; numai în El ar trebui să găsim amintirea a toate și a tuturor, întrucât în El făptura nu poate să nu fie găsită; și pentru a realiza acest lucru, a adăugat că trebuia să acționez întotdeauna cu sfântă indiferență și cu o nesocotire a ceea ce s-ar putea întâmpla în jurul meu, adică să acționez mereu cu dreptate și cu cea mai mare simplitate, neținând cont de avantajele sau dezavantajele care ar putea să-mi vină de la făpturi.

Apoi, în practică, dacă uneori nu făceam toate acestea, dulcele meu Isus, mustrându-mă cu severitate, îmi spunea: „Dacă nu vei ajunge la o detașare eficientă, chiar afectivă, nu vei putea fi investită complet cu Lumina Mea; dar dacă în schimb te vei despuia de orice afecțiune pământească, vei deveni ca un cristal foarte pur care va face să treacă prin el plinătatea luminii; astfel, Divinitatea Mea, care este Lumină, va intra în întregime în tine”.

În al doilea rând mi-a spus că eu nu trebuia să mai trăiesc în mine însămi, ci singură și cu totul în El, adică trăind detașată de mine însămi; trebuia să am mereu grijă să fiu copleșită de adevăratul duh de credință, prin care trebuia să încerc să mă cunosc din ce în ce mai mult pe mine însămi, pentru a nu mă încrede în propria mea capacitate, căci nu mă pricep să fac nimic de una singură, și să-L cunosc din ce în ce mai mult pe Isus al meu, pentru a putea avea din ce în ce mai multă încredere în El.

„Și după ce te-ai cunoscut pe tine însăți și Cine sunt Eu – mi-a spus -, în consecință se va întâmpla că de multe ori vei ieși adesea din tine însăți, [cu duhul] pentru a te arunca în imensa mare a Providenței Mele. Deci tu, ca o mică mireasă știind că Mirele este foarte gelos și că nu permite să ai nici cea mai mică plăcere cu alții, mereu te vei ține strâns de Mine; este precum aceea care stă cu fața mereu îndreptată spre Mire, pentru a face în așa fel, încât (El) să nu se îndoiască de ea, astfel tu Îmi vei oferi stăpânire absolută asupra ta, dacă (de exemplu) aș vrea să te dezmierd, să te umplu de carisme, de sărutări, de iubire, de asemenea, dacă aș vrea să te bat, să te îndurerez și să-ți dăruiesc orice suferință. La toate va trebui să te supui din iubire pentru Mine, întotdeauna în deplina ta libertate, pentru că vom avea în comun dureri și bucurii, ba chiar vom face întrecere care din noi doi va ști să ia asupra sa mai multe dureri, fără alt scop decât să ne mulțumim și să ne mulțumim reciproc.

În al treilea rând, nu trebuie să stea în tine voința ta, ci doar a Mea, care va trebui să stea și să domnească precum un Rege în palatul lui regal; altfel se vor face auzite în curând dezacordurile iubirii nepotrivite, din care se vor ridica umbre dense care vor revărsa în tine acele dizarmonii și acea neasemănare în a lucra, nedorită de nobilul acord comun care trebuie să domnească absolut între Mine și tine, mireasa Mea. Și această noblețe va domni în tine dacă din când în când vei încerca să intri în nimicul tău, adică dacă vei ajunge să ai o cunoaștere perfectă despre tine, nu pentru a te opri aici, ci cunoscându-ți nimicul, va trebui să faci tot ce îți stă în putere și cât mai curând pentru a intra în infinita putere a Voinței Mele, de unde vei lua toate harurile de care vei avea nevoie pentru a te anula pe tine în Mine, pentru a face totul cu Mine fără să ții cont de tine, deoarece doresc să dispari complet în Mine.

În al patrulea rând, de acum înainte vreau ca între tine și Mine să nu mai fie acel «tu» și «eu»; deci nu se va mai spune «vei face tu», «voi face eu», ci «vom face noi». Acel «al tău» și «al Meu» chiar trebuie să dispară, și în toate se va spune «al nostru», întrucât tu, precum mireasa Mea fidelă, vei lua parte în comun și vei călăuzi soarta lumii. Toți cei răscumpărați prin Sângele Meu au devenit fiii și frații Mei, și precum sunt ai Mei vor fi chiar fiii și frații tăi, care, ca și fii, vor fi iubiți de tine ca de o adevărată mamă. Este adevărat că acești frați și fii te vor costa multe dureri, deoarece majoritatea au devenit foarte indisciplinați, foarte corupți și chiar mulți sunt și indecenți; dar tu vei lua asupra ta, ca și Mine, durerile pe care le meritau, și cu prețul celor mai dureroase sacrificii vei încerca să-i salvezi, făcând în așa fel încât să-i conduci la Inima Mea, acoperiți de meritele durerilor suferite de tine și stropiți toți de al tău și al Meu Sânge, având în vedere că Tatăl Meu Ceresc nu va folosi pentru ei doar Milostivirea și iertarea. Însă, dacă vor fi mulți cu desăvârșire căiți, precum tâlharul cel bun, vor intra în curând în posesia Paradisului.

În cele din urmă, în măsura în care te vei detașa de tot ce nu este în mod pur al Meu, te vei afla tot mai cufundată în absoluta Mea Voință, în care vei dobândi plinătatea Iubirii Mele, prin cunoașterea Esenței Mele care din zi în zi va deveni mereu mai vie în tine. Și atunci mai mult ca niciodată, așa cum în sclipirea reflectării luminii imaginile se văd ca într-o oglindă, tot așa vei găsi în Mine în realitate toate făpturile ordonate având duh de inteligență și  de  iubire.  Astfel,  că tu dintr-o privire le vei vedea pe toate și vei cunoaște starea de conștiință a fiecăreia dintre ele, și ca o mamă mai mult decât iubitoare, în adevăratul duh al milostivirii care este duhul Meu și al Mamei Mele, vei face sacrificiul cel mai mare, sacrificându-te pentru ele. Acest sacrificiu va fi ca o imensă mantie care te va acoperi în întregime, devenind adevărata Mea imitatoare și mireasă credincioasă”.