Isus continuasă se arate îndurerat. În momentul când a sosit, s-a aruncat în brațele mele, complet epuizat de forțe, voind consolare. Mi-a împărtășit puțin din suferințele Sale și mi-a spus:
„Fiica Mea, calea crucii este o cale presărată cu stele pe care se merge conform ei; acele stele se transformă în sori foarte luminoși. Ce fericire va fi pentru suflet, pentru toată veșnicia, să fie înconjurat de acești sori? Apoi, premiul cel mare pe care îl dau crucii este atât de mare încât nu există măsură, nici în lărgime, nici în lungime; este aproape de neconceput pentru mintea umană și aceasta, pentru că suportând crucile, nu poate fi nimic uman, ci totul este divin”.
Descoperă mai multe la Voința Divină
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.