După ce am petrecut câteva zile de lipsuri și lacrimi, eram confuză și anihilată. În interiorul meu, spuneam continuu: „Spune-mi, o, Binele meu, de ce te-ai îndepărtat de mine, în ce fel te-am ofensat că nu Te mai arăți și dacă Te arăți ești aproape în umbră și în tăcere? Oh, nu mă face să tot aștept, pentru că inima mea nu mai rezistă!”
În cele din urmă, Isus s-a arătat puțin mai clar și, văzându-mă atât de distrusă, mi-a spus:
„Dacă ai ști cât de mult îmi place umilința! Umilința este cea mai mică plantă care poate fi găsită, dar ramurile ei sunt atât de înalte, încât ajung până la Cer, se învârt în jurul tronului Meu și pătrund până înăuntrul Inimii Mele. Planta mică este umilința, ramurile pe care această plantă le pune la dispoziție reprezintă încrederea; astfel că nu se poate oferi adevărata umilință fără încredere. Umilința fără încredere este o virtute falsă”.
Se constată din cuvintele lui Isus că inima mea a fost nu numai anihilată, ci și puțin descurajată.
Descoperă mai multe la Voința Divină
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.