Fecioara Maria in Vointa Divina

Ziua a XXI-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Soarele care răsare. O amiază deplină. Cuvântul Veșnic în mijlocul nostru

Vointa DivinaLasă un comentariu

Sufletul către Regina lui Mamă: Preadulce Mamă, sărmana mea inimă simte o foarte mare nevoie să vină pe genunchii tăi materni, ca să-ți destăinuie micile ei secrete și să le încredințeze Inimii tale materne. Ascultă, o Mama mea, când mă uit la marile minuni pe care Fiatul Divin le-a lucrat în tine, simt că nu îmi este dat să te imit pentru că sunt mică, slabă și apoi luptele groaznice ale existenței mele mă zdrobesc și nu îmi lasă decât un fir de viață. Mama mea, oh, cât aș dori să-mi revărs inima mea în a ta, pentru a te face să simți durerile care mă mâhnesc și teama care mă torturează că n-aș putea să împlinesc Voința Divină! Fie-ți milă, o, Mamă Cerească, fie-ți milă!  Ascunde-mă în Inima ta, iar eu voi pierde memoria relelor mele, ca să-mi amintesc să trăiesc doar din Voința Divină.

Lecția Reginei Cerului, Mama lui Isus: Preaiubită fiică, nu te teme, încrede-te în Mama ta; revarsă totul în Inima mea, iar Eu voi ține cont de toate, îți voi fi Mamă, voi preschimba durerile tale în lumină și voi lărgi marginile împărăției Voinței Divine în sufletul tău. De aceea, pune totul deoparte deocamdată și ascultă-mă; vreau să-ți spun ce a înfăptuit micul Rege Isus în sânul meu matern și cum Mama ta nu a pierdut nici măcar o respirație a micului Isus.

Deci, fiica mea, mica Umanitate a lui Isus creștea unită în substanță cu Divinitatea. Sânul meu matern era foarte îngust, întunecat, nu era nicio fisură prin care să intre lumina, iar Eu Îl vedeam, în sânul meu matern, nemișcat, învăluit de o noapte profundă. Dar, știi cine forma acest întuneric intens pentru copilul Isus? Voința umană, în care omul s-a implicat de bunăvoie, iar pentru câte păcate săvârșea [omul], tot atât de multe abisuri de întuneric forma în jurul și înăuntrul Său [lui Isus] și Îl țineau imobilizat încât nu putea înfăptui binele. Iar dragul meu Isus, pentru a pune pe fugă această noapte atât de profundă, a ales temnița dulce a Mamei Sale și s-a expus de bunăvoie la imobilitate în cele nouă luni din cauză că omul a devenit prizonierul voinței sale întunecate, și și-a pierdut impulsul de a împlini binele.

Fiica mea, dacă ai ști cât de zbuciumată a fost Inima mea de mamă văzându-L pe micul Isus nemișcat în sânul meu, plângând și suspinând! Bătăile Inimii Sale arzătoare pulsau tot mai puternic, și arzând de iubire, El își făcea simțită bătaia Inimii Sale în fiecare inimă [a făpturilor] pentru a le cere sufletele din milă, ca să le închidă în lumina Divinității Sale, pentru că El, din iubire pentru ele a schimbat de bunăvoie lumina cu întunericul, ca toate să poată obține adevărata lumină pentru a se salva.

Preaiubita mea fiică, cine poate spune ce a suferit în sânul meu, micul meu Isus? Dureri nemaiauzite și de nedescris. Era dotat cu o deplină rațiune, era Dumnezeu și om, era atât de mare Iubirea Sa, că punea deoparte mări infinite de bucurii, de fericire, de lumină și cufunda micuța Sa Umanitate în mările întunericului de amărăciune, de nefericire și mizerie, pe care i le-au pregătit făpturile, iar micul Isus le așeza pe toate pe umerii Săi, ca și cum ar fi fost ale Sale.

   Fiica mea, adevărata iubirea nu spune niciodată ajunge, nu se uită la dureri, iar prin dureri îl caută pe cel care iubește; și este mulțumită atunci când își dă viața pentru a o dărui celui pe care-l iubește. Fiica mea, ascultă de Mama ta: vezi ce mare rău este să faci voința ta? Nu doar că pregătești noaptea pentru Isus al tău și pentru tine, dar formezi mări de amărăciuni, de nefericire și mizerie, în care rămâi atât de copleșită, că nu știi cum să ieși. De aceea, fii atentă, fă-mă fericită spunându-mi: „Vreau să fac mereu Voința Divină”.

Așadar, ascultă fiica mea: micul Isus, în ardoarea iubirii Sale, este pregătit de a face primul pas, ca să iasă la lumina zilei. Nerăbdările Sale, suspinele și dorințele Sale arzătoare, nu-i mai dau odihnă. El vrea să îmbrățișeze făptura, să se arate, să o privească și să o atragă spre Sine. Și când într-o zi s-a așezat la porțile Cerului ca să observe cum să se închidă în sânul meu, tot așa, acum este pregătit de a observa de la ușile sânului meu, „care este mai presus decât Cerul”, cum să apară Soarele Cuvântului Veșnic în mijlocul lumii și cum să formeze punctul culminant și splendid al amiezii. Așa că pentru sărmanele făpturi, nu vor mai fi: nici noapte, nici zori, nici auroră, ci mereu Soare, mai mult decât în plinătatea amiezii.

Mama ta simțea că nu-L mai putea reține în interiorul ei. Mă inundau mări de lumină și de iubire și cum L-am conceput din interiorul unei mari lumini, tot așa a ieșit din sânul meu matern, din interiorul unei mari lumini. Dragă fiică, pentru cine trăiește din Voința Divină totul este lumină și totul se transformă în lumină. Deci, în această lumină, Eu, emoționată, așteptam să-L strâng în brațe pe micul meu Isus și de îndată a ieșit din sânul meu, am auzit primele Sale scâncete iubitoare; Îngerul Domnului mi L-a dat în brațe, Eu L-am strâns cu foarte multă putere la Inima mea și i-am dat primul meu sărut, iar micul Isus mi l-a dat pe al Său. Deocamdată ajunge; mâine te aștept din nou pentru a urmări povestirea despre nașterea lui Isus.

Sufletul: Mamă sfântă, oh, cât ești de fericită, ești adevărata binecuvântată dintre toate femeile. Oh, te rog, pentru acele bucurii pe care le-ai simțit când L-ai strâns pe Isus la sânul tău și i-ai dat primul sărut, [te rog] să mi-L dai în brațe, pentru câteva clipe pe micul Isus, ca să-i dau mulțumire și să-i spun că făgăduiesc să-L iubesc mereu, și că nu vreau să cunosc decât Sfânta Sa Voință.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni să-i săruți piciorușele Copilașului Isus și Îi vei da voința ta în mânuțe, pentru a-L determina să se joace și să surâdă.

Iaculatorie: Mama mea, închide în inima mea pe micul Isus și să preschimbi inima mea în întregime în Voința lui Dumnezeu!

Ziua a XXI-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Soarele care răsare. O amiază deplină. Cuvântul Veșnic în mijlocul nostru

Ziua a XX-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Fecioara și cerul împânzit de stele. În acest cer Soarele Divin pâlpâie cu razele sale strălucitoare și umple Cerul și pământul. Isus în sânul Mamei Sale

Vointa DivinaLasă un comentariu

Sufletul către Mama Regină: Iată-mă din nou la tine, Mama mea Cerească, vin să mă bucur cu tine și închinându-mă la picioarele tale sfinte, te salut [cea] plină de Har și Mamă a lui Isus. Oh, nu o voi mai găsi singură pe Mama mea, dar Îl voi găsi împreună cu tine pe micul prizonier Isus. Astfel că o să fim în trei, nu în doi, împreună: Mama, Isus și eu. Câtă fericire pentru mine, căci dacă vreau să-L găsesc pe micul meu Rege Isus, ajunge să o găsesc pe Mama Sa și a mea. Oh, Mamă sfântă, din înălțimea Mamei unui Dumnezeu, în care te afli, ai milă de sărmana și mica ta fiică și spune primul cuvânt pentru mine, micului prizonier Isus, ca să-mi dea marele har de a trăi din Voința Sa Divină.

Lecția Reginei Cerului, Mama lui Isus: Draga mea fiică, astăzi te aștept mai mult ca oricând. Inima mea maternă este preaplină, simt nevoia de a destăinui fiicei mele, arzătoarea mea iubire. Vreau să-ți spun că sunt Mama lui Isus: bucuriile mele sunt infinite, mări de fericire mă inundă. Eu pot spune, sunt Mama lui Isus; creatura Sa, servitoarea Sa este Mama lui Isus și doar FIATULUI îi datorez (aceasta) că m-a făcut să devin plină de Har și a pregătit locuință demnă Creatorului meu. De aceea, să-i fie mereu glorie, onoare, mulțumire FIATULUI Suprem.

Așadar, ascultă-mă, fiica Inimii mele. De îndată ce a fost formată cu puterea FIATULUI Divin, mica Umanitate a lui Isus în sânul meu, Soarele Cuvântului Veșnic s-a întrupat în El. Eu aveam cerul meu, format de FIAT, totul împânzit de stele strălucitoare, care scânteiau bucurii, fericiri, armonii de frumuseți divine, iar Soarele Cuvântului Veșnic, strălucind cu o lumină de neatins, vine să-și ia locul Său  înăuntrul acestui cer, ascuns în mica Sa Umanitate, dar neputând să fie conținut de El, centrul Soarelui stătea în El, lumina Sa se revărsa pe dinafară și învăluind Cerul și pământul, ajungea la fiecare inimă, iar cu raza luminii Sale bătea la fiecare creatură , și cu vocile luminii pătrunzătoare le spunea: „Fiii Mei, deschideți-mi, dați-mi loc în inima voastră. Am coborât din Cer pe pământ pentru a forma în fiecare dintre voi, viața Mea; Mama Mea este centrul, în care Ea locuiește de fapt, iar toți fiii Mei vor fi circumferința, și acolo vreau să formez atât de multe vieți de-ale Mele, pentru câți fii există”. Și lumina tot bătea fără să înceteze vreodată, iar mica Umanitate a lui Isus gemea, plângea și îndurerat în interiorul acelei lumini, care ajungea în inimi, făcea să-i curgă lacrimile, să izbucnească gemetele, spasmele de iubire și de durere.

   Dar trebuie să știi, că pentru Mama Ta începea o nouă viață. Eu eram la zi cu ceea ce făcea Fiul meu, Îl vedeam mistuit de mări de flăcări de iubire; fiecare bătaie a Inimii Sale, respirație și durere erau mări de iubire, care se răspândeau, învăluiau toate făpturile pentru a și le însuși prin puterea iubirii și durerii. Prin urmare, trebuie să știi, că așa cum a fost concepută mica Sa Umanitate, a conceput toate durerile pe care trebuia să le sufere până la sfârșitul vieții Sale, a închis în Sinea Sa toate sufletele, pentru că fiind Dumnezeu, niciunul nu-i putea scăpa; imensitatea Sa conținea toate creaturile, atotvederea Sa îi avea pe toți prezenți, deci, Isus al meu, Fiul meu, simțea greutatea și povara tuturor păcatelor fiecărei făpturi. Iar Eu, Mama ta, Îl urmam în toate și simțeam în Inima mea maternă, noile dureri emise ale lui Isus al meu și ale tuturor sufletelor, deoarece ca Mamă trebuia să generez împreună cu Isus, Harul, Lumina, Viața nouă, pe care Fiul meu drag a venit să le aducă pe pământ.

Fiica mea, trebuie să știi că, de când Eu am fost concepută, te-am iubit ca o mamă, te simțeam în Inima mea, ardeam de iubire pentru tine, dar nu înțelegeam de ce. FIATUL Divin mă îndemna să împlinesc faptele, dar îmi ținea ascuns secretul, însă când S-a întrupat, mi-a dezvăluit secretul și am înțeles fecunditatea Maternității mele: nu trebuia să fiu doar Mama lui Isus, ci Mama tuturor, iar această Maternitate trebuia să fie formată pe rugul durerii și al iubirii. Fiica mea cât te-am iubit și te iubesc!

Așadar, ascultă-mă, dragă fiică: [iată] unde se poate ajunge când Vrerea Divină are viață activă într-o făptură, iar voința umană o lasă să acționeze fără să-i oprească pasul. Acest FIAT, care în realitate deține virtutea creatoare și generează toate bunurile în ființa umană, o face să devină fecundă, dându-i maternitatea asupra tuturor, peste toate bunurile și peste Cel care a creat-o. Maternitatea arată ce înseamnă adevărata iubire: iubire eroică, iubire care se mulțumește să moară, să-și dea viața pentru cine a generat-o. Dacă aceasta nu există, cuvântul maternitate este steril, este gol și se rezumă la cuvinte, dar în fapte nu există. Deci, fiica mea, dacă vrei creația tuturor bunurilor, fă ca FIATUL să aibă în tine viața activă, care îți va da maternitatea și îi vei iubi pe toți cu o iubire de mamă, iar Eu, Mama ta, te voi învăța cum să generezi în tine această maternitate sfântă și divină pe deplin.

Sufletul: Mamă sfântă, mă abandonez în brațele tale. Oh, cât aș dori să ud mâinile tale materne cu lacrimile mele, pentru a te convinge să ai compasiune de starea sărmanului meu suflet. Oh, dacă mă iubești ca o Mamă, închide-mă în Inima ta, iar iubirea ta să ardă mizeriile mele, slăbiciunile mele, iar puterea FIATULUI Divin, pe care tu îl deții ca Regină, să formeze în mine viața Sa activă, ca să pot spune: „Mama mea este cu totul pentru mine, iar eu sunt cu totul pentru Ea”.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îi vei mulțumi Domnului de trei ori în numele tuturor, pentru că s-a întrupat și s-a făcut prizonier în sânul meu, dându-mi marea onoare de a mă alege să fiu Mama Sa.

Iaculatorie: Mama lui Isus, fii pentru mine Mamă și însoțește-mă pe calea Voinței lui Dumnezeu!

Ziua a XX-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Fecioara și cerul împânzit de stele. În acest cer Soarele Divin pâlpâie cu razele sale strălucitoare și umple Cerul și pământul. Isus în sânul Mamei Sale

Ziua a XIX-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Porțile Cerului se deschid. Soarele Cuvântului Veșnic cercetează și îl trimite pe Îngerul Său să o anunțe pe Fecioară că ora lui Dumnezeu a sosit

Vointa DivinaLasă un comentariu

Sufletul către Mama lui Cerească: Mamă sfântă, iată-mă din nou pe genunchii Mamei mele. Sunt fiica ta și vreau să fiu hrănită cu mâncarea cuvântului tău preadulce, care îmi aduce balsamul pentru însănătoșirea rănilor voinței mele sărmane umane. Mama mea, vorbește-mi ca să coboare cuvintele tale puternice în inima mea și să dea naștere unei noi creații, pentru a forma germenul Voinței Divine în sufletul meu.

Lecția suveranei Regine: Preaiubită fiică, tocmai acesta este scopul pe care îl iubesc atât de mult, să te fac să simți misterele cerești ale FIATULUI Divin și miracolele pe care le poate săvârși [acolo] unde El domnește în mod deplin, precum și marele rău pentru cel care se face dominat de vrerea umană; astfel ca tu să-l iubești pe primul, să-l determini să formeze tronul Său în tine și să-l detești pe al doilea făcând din voința ta scăunelul Vrerii Divine, ținând-o sacrificată la picioarele Sale divine.

Prin urmare, fiica mea, ascultă-mă. Eu continuam viața mea în Nazaret. FIATUL Divin continua să lărgească în mine împărăția Sa și se folosea de cele mai mici acte ale mele chiar și de cele mai nesemnificative, care erau: menținerea ordinii în căsuță, aprinderea focului, măturatul, și toate acele treburi obișnuite în familii, ca să simt viața Lui care pulsa în foc, în apă, în mâncare, în aerul pe care îl respiram, în toate și învăluindu-le, forma deasupra actelor mele mici mări de lumină, de haruri, de sfințenie, pentru că unde domnește Vrerea Divină, are puterea de a forma din cele mai mici nimicuri noi ceruri de o frumusețe încântătoare, pentru că El, fiind imens, nu știe să înfăptuiască lucruri mici, dar cu puterea Sa le confirmă și formează cele mai mari lucruri, pentru a uimi cerurile și pământul. Totul este sfânt, totul este sacru pentru cine trăiește din Voința Divină.

Și acum, fiica Inimii mele, dă-mi atenție și ascultă-mă. Cu câteva zile înainte de coborârea Cuvântului pe pământ, Eu vedeam Cerul deschis și Soarele Cuvântului Divin la porțile Sale, ca și cum s-ar uita peste cine să coboare, ca să devină Cerescul Prizonier într-o creatură. Oh, cât era de frumos să-L vezi la porțile Cerului, privind și spionând fericita creatură care trebuia să-L găzduiască pe Creatorul Său.

   Trinitatea Sacră și Sfântă privea pământul care nu mai era străin pentru Ele, pentru că micuța Maria, deținând Voința Divină a format împărăția divină unde putea să coboare în siguranță, ca în propria Sa locuință, unde găsea Cerul și atât de mulți sori și multe acte de Voință Divină, făcute în sufletul meu. Divinitatea și-a revărsat Iubirea, iar [Persoanele Divine] au dat la o parte mantia Dreptății, deoarece făpturile, până în acel moment, au fost pedepsite de atâtea secole, însă (acum) se acoperă cu mantia Milostivirii infinite și decid între Ele coborârea Cuvântului și sunt în momentul de a suna ora împlinirii. La acest sunet Cerurile și pământul se minunează și cu toții sunt atenți să fie spectatorii unui exces de iubire și ai unui miracol nemaiauzit.

Mama ta s-a simțit înflăcărată de iubire și făcând ecou Iubirii Creatorului meu, voiam să formez o mare de iubire, astfel ca în ea, să coboare Cuvântul pe pământ. Rugăciunile mele erau neîncetate, iar în timp ce mă rugam în cămăruța mea, un Înger a fost trimis din Cer ca mesager al marelui Rege, și înfățișându-se înaintea mea, închinându-se, m-a salutat: „Bucură-te, o Maria, Regina noastră, FIATUL Divin te-a umplut de har. Deja a pronunțat FIATUL, care vrea să coboare; este deja [în așteptare], în spatele meu, dar vrea al tău FIAT pentru a forma împlinirea Sa”. La un anunț atât de important, atât de mult dorit de mine, niciodată nu m-am gândit că Eu aș putea fi aleasa, am rămas uimită și am ezitat o clipă, dar Îngerul Domnului mi-a zis: „Nu te teme, Regina noastră, tu ai aflat har la Dumnezeu, tu L-ai cucerit pe Creatorul tău; de aceea, pentru a împlini victoria, pronunță al tău FIAT”. Eu am pronunțat FIAT și iată o minunăție, cele două FIATURI s-au contopit și Cuvântul Divin a coborât în mine. FIATUL meu, care era confirmat de însăși valoarea FIATULUI Divin, din germenul umanității mele a format mica umanitate care trebuia să conțină Cuvântul și așa a fost împlinit marele miracol al Întrupării.

O, puterea FIATULUI Suprem, Tu m-ai înălțat foarte mult, ca să devin puternică și să pot crea în mine acea umanitate, care trebuia să conțină Veșnicul Cuvânt, pe care Cerul și pământul nu puteau înțelege. Cerurile s-au cutremurat și întreaga Creație a sărbătorit și tresăltând de bucurie, (toate lucrurile) răsunau peste căsuța din Nazaret pentru a aduce omagii și reverențe Creatorului devenit om, iar în limbajul lor mut spuneau: „O, minunea minunilor, pe care numai Dumnezeu putea să o împlinească! Imensitatea a devenit mai mică, Puterea a devenit neputincioasă, Înălțimea Sa de neatins s-a aplecat până în abisul sânului unei Fecioare, iar în același timp a rămas mic și imens, puternic și neputincios, tare și slab”. Fiica mea dragă, tu nu poți înțelege ce a simțit Mama ta în actul Întrupării Cuvântului. Toți mă susțineau și așteptau FIATUL meu, aș putea spune atotputernic.

Așadar, dragă fiică, ascultă-mă; cât ar trebui să ai în inima ta ca să împlinești și să trăiești din Voința Divină! Puterea mea încă există: fă-mă să pronunț FIATUL meu peste sufletul tău. Dar pentru a înfăptui asta îl vreau pe al tău; de unul singur nu se poate împlini un adevărat bine, mereu între doi se realizează lucrările cele mai mari. Dumnezeu însuși nu vrea să împlinească de unul singur, ci mă vrea pe mine ca împreună, să formăm marea minune a Întrupării, iar în FIATUL meu și în al Lor, s-a format viața Omului-Dumnezeu, s-au ajustat sorțile neamului omenesc, Cerul nu a mai fost închis; toate bunurile erau conținute în mijlocul celor două FIATURI. De aceea, să pronunțăm împreună: FIAT, FIAT, iar iubirea mea maternă va închide în tine Viața Voinței Divine. Pentru acum ajunge, mâine te aștept din nou, ca să-i povestesc fiicei mele continuarea Întrupării.

Sufletul: Mamă frumoasă, eu sunt uimită, ascultând frumoasele tale lecții. Oh, te rog să pronunți FIATUL meu peste mine, iar eu îl pronunț pe al meu, ca să rămână conceput în mine acel FIAT, pe care tu îl dorești foarte mult să domnească în mine ca viață.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni să dai primul sărut lui Isus și îi vei spune de nouă ori, că vrei să împlinești Voința Sa, iar Eu voi repeta miracolul de a-L zămisli pe Isus în sufletul tău.

Iaculatorie: Regină puternică, pronunță FIATUL tău și creează în mine Voința lui Dumnezeu.

Ziua a XIX-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine. Porțile Cerului se deschid. Soarele Cuvântului Veșnic cercetează și îl trimite pe Îngerul Său să o anunțe pe Fecioară că ora lui Dumnezeu a sosit

Ziua a XVIII-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine, în casa din Nazaret. Cerul și pământul sunt pe cale să-și dea sărutul păcii. Ora divină este aproape

Vointa DivinaLasă un comentariu

 

Sufletul către Mama Regină:Suverana mea Mamă, mă întorc pentru a urma pașii tăi. Iubirea ta mă leagă și mă ține ca un magnet puternic, nemișcată și cu intenția de a asculta frumoasele lecții ale Mamei mele. Dar asta nu-mi ajunge; dacă mă iubești ca pe o fiică, închide-mă înăuntrul împărăției Voinței Divine, unde ai trăit și trăiești și încuie-mi ușa, încât, chiar dacă aș vrea, să nu mai pot ieși. Așadar, noi, Mama și fiica, vom avea viață comună și vom fi amândouă fericite.

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea preaiubită, dacă ai ști cât doresc să te țin închisă în împărăția Voinței Divine! Fiecare lecție de-a mea pe care ți-o dau, este câte o intrare pe care o creez ca să-ți opresc pasul și ieșirea și este fortăreață pentru a zidi voința ta, ca să înțelegi, să iubești și să stai sub dulcea stăpânire a FIATULUI Suprem. De aceea, fii atentă și ascultă-mă, acestea nu sunt altceva decât lucrări pe care Mama ta le împlinește ca să atragă și să captiveze voința ta pentru ca Voința Divină să te cucerească.

Și acum, fiica mea dragă, ascultă-mă: Eu am plecat din Templu cu același curaj pe care l-am avut când am intrat, dar numai pentru a împlini Voința Divină. Am mers la Nazaret, dar nu i-am mai găsit pe dragii și sfinții mei părinți. Eram însoțită numai de Sfântul Iosif, iar Eu am văzut în el pe îngerul meu bun, pe care Dumnezeu mi l-a dat pentru avea grijă de mine, cu toate că am avut mulțimi de Îngeri care mă însoțeau în călătorie. Toate lucrurile create se plecau în onoarea mea, iar Eu mulțumindu-le, am dat fiecărui lucru creat sărutul meu și salutul meu de Regină și așa am ajuns la Nazaret.

Prin urmare, trebuie să știi că eu și Sfântul Iosif ne priveam cu reținere și ne simțeam inima încărcată, pentru că unul voia să facă cunoscut celuilalt că eram legați de Dumnezeu cu jurământ de virginitate veșnică. În sfârșit s-a rupt tăcerea și amândoi ne-am exprimat jurământul. Oh, cât de fericiți ne-am simțit și, mulțumind Domnului, am continuat să trăim ca frate și soră. Eu eram foarte atentă când îl serveam; ne priveam cu venerație și aurora păcii domnea în mijlocul nostru. Oh, dacă toți s-ar oglindi în mine și m-ar imita! Eu mă adaptam mult la viața comună și nu făceam nimic ca să arăt marile mări de haruri pe care le posedam.

Și acum, ascultă fiica mea, Eu în casa din Nazaret mă simțeam mai plină de fervoare ca niciodată și mă rugam ca Divinul Cuvânt să coboare pe pământ. Voința Divină care domnea în mine făcea ca toate actele mele să fie învăluite de lumină, de frumusețe, de sfințenie și de putere și simțeam că forma în mine împărăția luminii, o lumină care apare continu, împărăția frumuseții, a sfințeniei și a puterii care crește mereu. Astfel că toate calitățile divine, pe care FIATUL Divin le extindea în mine cu domnia Sa, mi-au adus Fecunditatea. Lumina, care mă inunda, era atât de mare, încât însăși umanitatea mea rămânea foarte mult înfrumusețată și învăluită de acest Soare al Vrerii Divine și nu făcea altceva decât să producă flori cerești. Eu simțeam că Cerul se apleca până la mine, și pământul umanității mele se înălța, iar Cerul și pământul se îmbrățișau, se reîmpăcau, ca să-și dea sărutul păcii și al iubirii.

   Pământul se pregătea să producă germenul pentru a-L forma pe cel Drept și Sfânt, iar Cerul se deschidea pentru a face să coboare Cuvântul în acest germen. Eu nu făceam altceva decât să cobor și să urc în Patria mea Cerească și să mă arunc în brațele paterne ale Tatălui meu Ceresc, și Îi spuneam cu inima: „Tată Sfânt, nu mai pot, mă simt arzând, iar în timp ce ard simt o forță puternică în mine care vrea să Vă cucerească. Cu lanțurile iubirii mele vreau să Vă leg pentru a Vă dezarma, ca să nu mai întârziați, iar pe aripile iubirii mele vreau să transport Cuvântul Divin din Cer pe pământ”. Mă rugam și plângeam să mă asculte. Iar Divinitatea cucerită de lacrimile și rugăciunile mele, m-a asigurat spunându-mi: „Fiică, cine îți poate rezista? Ai învins, ora divină este aproape. Întoarce-te pe pământ și continuă actele tale în puterea Vrerii Mele și așa toți vor rămâne mișcați, iar Cerul și pământul își vor da sărutul păcii”. Dar în ciuda acestui lucru, Eu nu știam încă faptul, că trebuia să fiu Mama Veșnicului Cuvânt.

Așadar, dragă fiică, ascultă-mă și înțelege bine ce înseamnă să trăiești din Voința Divină. Eu, trăind din Ea, am format Cerul și împărăția Sa divină în sufletul meu. Dacă nu aș fi format în mine această împărăție, niciodată Cuvântul nu ar fi putut coborî din Cer pe pământ.

   Dacă a coborât, a fost pentru că a coborât în împărăția Sa, căci Voința Divină a format-o în mine; a găsit în mine Cerul Său, bucuriile Sale divine, dar nici Cuvântul nu s-ar fi coborât niciodată într-o împărăție străină, ah, nu, nu; mai întâi a vrut să formeze împărăția Sa în mine și să coboare ca învingător în Ea. Mai mult de-atât, trăind mereu din Voința Divină, Eu am dobândit prin har ceea ce în Dumnezeu este prin natură, adică „Fecunditatea divină”, pentru a forma, fără lucrarea omului, germenul din care să se nască Umanitatea Cuvântului Veșnic, din mine. Câte poate împlini Voința Divină, care lucrează în făptură! Totul și toate bunurile posibile și inimaginabile. De aceea, să ai în inimă [această dorință] ca în toate să fie Voința Divină, dacă vrei să o imiți pe Mama ta și să mă faci mulțumită și fericită.

Sufletul: Mamă sfântă, dacă tu vrei, poți. Cum ai avut puterea să-L cucerești pe Dumnezeu, ca să se coboare din Cer pe pământ, nu îți va lipsi puterea de a învinge voința mea, ca ea să nu mai aibă viață; eu sper în tine și de la tine voi obține totul.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora,îmi vei face o vizită în casa din Nazaret și ca omagiu, ai să-mi dai toate actele tale, pentru ca să le unesc cu ale mele și să le schimb în Voința Divină.

Iaculatorie: Împărăteasă Cerească, adu-mi sărutul Voinței lui Dumnezeu în sufletul meu!

Ziua a XVIII-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine, în casa din Nazaret. Cerul și pământul sunt pe cale să-și dea sărutul păcii. Ora divină este aproape

Ziua a XVII-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine iese din Templu. Căsătoria cu Sfântul Iosif, oglindă divină în care Dumnezeu îi cheamă pe toți cei care sunt chemați la starea conjugală să se oglindească în ea

Vointa DivinaLasă un comentariu

Sufletul către Mama Cerească: Mamă sfântă, mai mult ca niciodată, astăzi simt nevoia să stau strâns în brațele Mamei mele, astfel ca acea Vrere Divină care domnește în tine să formeze dulcea încântare a voinței mele și să o țină umilită pentru ca să nu îndrăznească să facă ceva care să nu fie Voința lui Dumnezeu. Lecțiile tale de ieri m-au făcut să înțeleg că voința umană aruncă sărmana făptură în închisoare pe viață, iar eu mă tem atât de mult că o să scape și că o să ia din nou locul său în mine. De aceea, mă încred în Mama mea, îi cer să mă supravegheze și mai mult, pentru ca eu să fiu sigură că voi trăi mereu din Voința Divină.

Lecția Reginei Cerului: Sus, fiica mea, să ai curaj și încredere în Mama ta și intenție neclintită în a nu mai da niciodată viață voinței tale. Oh, cât aș vrea să aud de pe buzele tale: „ Mama mea, voința mea s-a terminat, iar în mine toată stăpânirea o are FIATUL Divin”. Acestea sunt armele care o determină să moară continuu și cuceresc Inima Mamei tale, folosind toate alintările pline de iubire, iubirea de Mamă, pentru ca fiica ei să trăiască în împărăția Mamei ei. Pentru tine va fi o moarte dulce care îți va da o Viață adevărată, iar pentru mine o să fie cea mai frumoasă dintre victorii, pe care o voi avea în împărăția Voinței Divine. De aceea, să ai curaj și încredere în mine. Neîncrederea este a celor lași și a celor care nu sunt într-adevăr deciși să obțină victoria și prin urmare, sunt mereu fără arme, iar fără arme, nu se câștigă și ei sunt mereu oscilanți și nestatornici în a împlini binele.

Și acum, fiica mea, ascultă-mă. Eu îmi continuam viața în Templu și ieșirile mele acolo sus în Patria mea Cerească. Aveam drepturile mele de fiică să vizitez Familia mea Divină, care era pentru mine mai mult decât un tată. Ce surpriză am putut să am într-una din aceste vizite, când mi-au adus la cunoștință că era Voința Lor să ies din Templu, să mă unesc mai întâi printr-o legătură de căsătorie, așa cum era obiceiul din acele timpuri, [în afara Templului] cu un om sfânt numit Iosif și să mă retrag împreună cu el, să trăiesc în casa din Nazaret!

Fiica mea, în acest pas din viața mea, părea că Dumnezeu voia să mă pună la o încercare dură. Eu nu am iubit niciodată pe nimeni pe lume, și din moment ce Voința Divină se extindea în toată ființa mea, voința mea umană nu a avut niciodată viață, deci lipsea în mine germenul iubirii umane. Cum puteam să iubesc un om, oricât de mare sfânt ar fi fost, din rasa umană? Este adevărat că Eu îi iubeam pe toți și era atât de mare iubirea față toți, încât iubirea mea de Mamă i-a înscris cu caractere de foc de neșters, unul câte unul, în Inima mea maternă, dar asta era după iubirea divină, pentru că iubirea umană în comparație cu cea divină se poate numi umbră, lipsită de efect, [doar] atomi de iubire.

Și totuși, dragă fiică, din ceea ce părea în aparență o încercare dură și [părea] ciudat sfințeniei vieții mele, Dumnezeu s-a folosit admirabil de împlinirea planurilor Sale și mi-a dat harul pe care Eu l-am dorit atât de mult, adică să coboare Cuvântul pe pământ. Dumnezeu îmi dădea protecția, apărarea, ajutorul, ca nimeni să nu poată vorbi pe seama mea, despre onestitatea mea. Sfântul Iosif trebuia să fie cooperantul, purtătorul de grijă, care să se intereseze de acele mici necesități de care era nevoie și să fie umbra Paternității Cerești, în care să se formeze mica noastră familie cerească pe pământ.

   Așadar, în ciuda surprinderi mele, am spus imediat FIAT, știind că Voința Divină nu mi-ar fi făcut rău, nici nu mi-ar fi compromis sfințenia mea. Oh, dacă aș fi vrut să am un act din voința mea umană chiar și sub aspectul de a nu vrea să cunosc omul, aș fi distrus planurile venirii Cuvântului pe pământ! Deci, nu diferența stărilor [de viață] este cea care compromite sfințenia, ci lipsa Voinței Divine și neîmplinirea propriilor obligații în starea la care Dumnezeu cheamă creatura. Toate stările sunt sfinte, la fel este și căsătoria, atâta timp cât există în interior Voința Divină și sacrificiul exact al propriilor îndatoriri, dar majoritatea oamenilor sunt indolenți și leneși și, nu numai că nu se sfințesc, dar formează din starea lor, fie un purgator, fie un iad.

Așadar, când am aflat că trebuia să ies din Templu, Eu nu am spus nimănui nimic, așteptând ca Dumnezeu însuși să dispună de circumstanțe externe pentru a mă determina să împlinesc adorabila Sa Voință, cum de fapt s-a și întâmplat. Superiorii Templului m-au chemat și mi-au spus că era voința lor și obișnuința acelor timpuri, ca Eu să mă pregătesc pentru căsătorie; Eu am acceptat. În mod miraculos, dintre atât de mulți, alegerea cade pe Sfântul Iosif; așa s-a format căsătoria și am ieșit din Templu. De aceea, te rog, fiica Inimii mele, în toate lucrurile să ai în inimă doar Voința Divină, dacă vrei ca planurile divine să se împlinească în tine.

Sufletul: Cerească Regină, fiica ta ți se încredințează. Cu încrederea mea vreau să-ți copleșesc Inima și această rană să spună mereu în Inima ta maternă: „FIAT! FIAT!FIAT!”;asta îți cere mereu fiica ta cea mică.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni pe genunchii mei și vei recita 15 Slavă Tatălui pentru a mulțumi Domnului pentru toate harurile pe care mi le-a dat până în al cincisprezece-lea an din viața mea, dar mai ales pentru că mi-a dat ca însoțitor pe Sfântul Iosif, un om atât de sfânt.

Iaculatorie: Regină puternică, dă-mi armele pentru a lupta și pentru a cuceri Voința lui Dumnezeu!

Ziua a XVII-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine iese din Templu. Căsătoria cu Sfântul Iosif, oglindă divină în care Dumnezeu îi cheamă pe toți cei care sunt chemați la starea conjugală să se oglindească în ea

Ziua a XVI-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine continuă viața ei în Templu și formează o nouă zi [a păcii], pentru a aduce la lumină Soarele strălucitor al Cuvântului Divin pe pământ

Vointa DivinaLasă un comentariu

Sufletul către Mama Cerească: Preadulce Mama mea, simt că mi-ai furat inima, iar eu alerg la Mama mea care îmi ține inima în a Ei, ca garanție a iubirii mele, iar în locul inimii mele, vrea să așeze ca semn al iubirii Mamei, Voința Divină. De aceea, vin în brațele tale pentru a mă pregăti ca pe fiica ta, să-mi dai lecțiile tale și să faci din mine tot ce vrei. De aceea, te rog să nu o lași niciodată singură pe fiica ta, ci să mă ții mereu, mereu alături de tine.

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea preaiubită, oh, cât doresc să te am pentru totdeauna cu mine! Aș vrea să fiu bătaia inimii tale, respirația ta, lucrările mâinilor tale, pasul picioarelor tale, pentru a te face să simți prin mine cum lucra în mine Voința Divină; aș vrea să revărs în tine Viața Sa. Oh, cât este de dulce, binevoitoare, încântătoare și admirabilă! Oh, m-ai face să devin de două ori mai fericită dacă te-aș avea pe tine, fiica mea, sub stăpânirea deplină a acelui FIAT Divin, care a format întregul meu destin, fericirea și gloria mea.

Dar, dă-mi atenție și ascultă de Mama ta care vrea să împartă cu tine destinul ei. Eu continuam viața mea în Templu, dar Cerul nu era închis pentru mine; Eu puteam să merg ori de câte ori doream, aveam trecerea liberă pentru a urca și coborî. În Cer aveam Familia mea Divină, iar Eu ardeam și doream să rămân împreună cu Ea. Divinitatea însăși mă aștepta cu foarte multă iubire ca să converseze împreună cu mine, să fim fericiți și să mă facă mai fericită, mai frumoasă, mai dragă în ochii Ei. De fapt, [Persoanele Divine] nu m-au creat pentru a mă ține departe, nu, nu; voiau să se bucure de mine ca de o fiică, voiau să audă cuvintele mele care, însuflețite deFIAT, aveau puterea să pună pace între Dumnezeu și făpturi, le plăcea să fie cucerite de fiica lor cea mică și să audă repetând: „Să coboare, să coboare Cuvântul pe pământ”. Pot spune că însăși Divinitatea mă chema iar Eu alergam, zburam în mijlocul Lor. Cum eu nu am mai dat niciodată curs voinței umane, prezența mea le dădea Lor iubirea, gloria și marea lucrare a întregii Creații, de aceea mi-au încredințat secretul istoriei neamului omenesc, iar Eu mă tot rugam să ajungă pacea între Dumnezeu și om.

Așadar, fiica mea, trebuie să știi că numai voința umană a închis Cerul; de aceea nu i-a mai fost dat să pătrundă în acele ținuturi cerești, nici să aibă relații familiare cu Creatorul său, dimpotrivă, voința umană l-a aruncat departe [pe om] de Cel care l-a creat. Când omul s-a retras din Voința Divină a devenit fricos, timid, a pierdut atât stăpânirea de sine, cât și pe cea a întregii Creații. Toate elementele [creației] erau stăpânite de FIAT, au rămas superioare omului și i se împotriveau. Omului îi era frică de toate și ți se pare firesc, fiica mea, că celui care a fost creat rege, stăpân peste toate să-i fie frică de Cel care l-a creat? Ciudat, fiica mea: aș spune că este împotriva firii, ca unui fiu să-i fie frică de tatăl lui, în timp ce firesc este ca în realitate, când vine pe lume, să se creeze iubire și încredere între tată și fiu; iar aceasta se poate chema prima moștenire care îi revine fiului și primul drept care îi revine tatălui. Deci Adam, făcând voința lui, a pierdut moștenirea Tatălui, a pierdut împărăția Sa și a devenit batjocura întregii creații.

Fiica mea, ascultă de Mama ta și gândește-te bine la marele rău al voinței umane. Ea înlătură ochii sufletului și îl face să devină orb, încât totul devine întuneric și frică pentru sărmana făptură. De aceea, pune mâna pe inima ta și promite Mamei tale, că ai vrea mai degrabă să mori decât să faci voința ta. Nefăcând niciodată voința mea, mie nu mi-a fost deloc frică de Creatorul meu; și cum să-mi fie frică dacă mă iubea atât de mult? Iar împărăția se extindea atât de mult în mine și împreună cu acțiunile mele am format amiaza strălucitoare pentru a naște noul Soare al Cuvântului veșnic pe pământ; iar Eu, când vedeam că se formează ziua, îmi multiplicam implorările pentru a obține dorita zi a păcii dintre Cer și pământ. Așadar, mâine te aștept să-ți povestesc o altă surpriză din viața mea de aici din exil.

Sufletul: Suverană Mama mea, cât de dulci sunt lecțiile tale! Oh, cât mă determină să înțeleg marele rău al voinței mele umane! Oh, de câte ori simțeam și eu în mine frică, timiditate și cât de departe (eram) de Creatorul meu! Vai, era voința mea umană care domnea în mine, nu (cea) Divină, și de aceea, eu simțeam efectele sale triste. Deci, dacă mă iubești ca pe o fiică, ia inima mea în mâinile tale și alungă frica, timiditatea, din interiorul meu care îmi împiedică zborul spre Creatorul meu, iar în locul lor așază acel FIAT pe care tu îl iubești atât de mult și care vrei să domnească în sufletul meu.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei așeza în mâinile mele toate necazurile pe care le simți: frica, neîncrederea, ca să le transform în Voința lui Dumnezeu, spunându-mi de trei ori: „Mama mea, fă să domnească Voința Divină în sufletul meu”.

Iaculatorie: Mama mea, încrederea mea, formează ziua Voinței Divine în sufletul meu!

Ziua a XVI-a – Regina Cerului în împărăția Voinței Divine continuă viața ei în Templu și formează o nouă zi [a păcii], pentru a aduce la lumină Soarele strălucitor al Cuvântului Divin pe pământ

Ziua a XV-a – Regina Cerului în împărăția Voințe Divine. Continuă subiectul anterior. Viața ei în Templu

Vointa DivinaLasă un comentariu

Sufletul către Regina Cerului: Mamă Regină, iat-o pe fiica ta alături, ca să-ți urmeze pașii când intri în Templu. Oh, cât aș vrea ca Mama mea să ia sufletul meu mic și să-l închidă în Templul viu al Voinței lui Dumnezeu ca să mă izoleze de toți, în afară de Isus al meu și de dulcea Sa companie!

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea preaiubită, cât de dulce este șoapta ta pentru auzul meu, când spui că vrei să fii închisă în Templul viu al Voinței Divine și că nu vrei altă companie decât pe cea a lui Isus al tău și pe a mea! Ah, dragă fiică, faci să apară în Inima mea maternă bucuriile unei adevărate Mame și dacă mă vei face să simt toate acestea, sunt sigură că fiica mea va fi fericită, bucuriile mele vor fi și ale ei. Să ai o fiică fericită este cea mai mare bucurie, este gloria unei inimi materne.

Dar, ascultă-mă fiica mea. Eu am ajuns la Templu numai pentru a trăi din Voința Divină. Sfinții mei părinți m-au îmbrăcat de sărbătoare și m-au încredințat superiorilor Templului, consacrându-mă Domnului, iar în timp ce făceau aceasta, ei au cântat imnuri și profeții, care se refereau la viitorul Mesia. Oh, cum se bucura Inima mea! După ce mi-am luat – cu hotărâre –  rămas bun de la dragii și sfinții mei părinți, am sărutat dreapta lor, le-am mulțumit pentru grija pe care au avut-o pentru copilăria mea și pentru multa iubire și sacrificiul că m-au consacrat Domnului. Prezența mea liniștită și curajoasă, fără plânsete, le-a insuflat și lor curajul și puterea de a mă lăsa [acolo] și de a pleca fără mine. Voința Divină stăpânea asupra mea și Își întindea împărăția în toate acele acte ale mele. Oh, puterea FIATULUI! Doar tu singură ai putut să-mi dai eroismul, pentru că deși micuță, am avut totuși puterea de a mă detașa de cei ce mă iubeau atât de mult și pe care îi vedeam că li se rupea inima despărțindu-se de mine.

Așadar, fiica mea, ascultă-mă. Domnul a vrut ca Eu să mă închid în Templu, pentru ca împărăția Voinței Divine să se extindă în actele mele pe care trebuia să le împlinesc în Ea, și pentru ca să pregătesc cu actele mele umane terenul pentru toate sufletele consacrate Domnului, precum și pentru Cerul care trebuia să se formeze asupra acestui teren al Voinței Divine. Eu eram foarte atentă la toate responsabilitățile care erau obișnuite în acel loc sfânt; eram binevoitoare cu toți, niciodată nu am stârnit nimănui amărăciune sau tulburări. M-am supus la serviciile cele mai umile, nimic nu mi s-a părut greu, nici la măturat, nici la spălat vasele. Orice sacrificiu era pentru mine o onoare, o biruință; dar vrei să știi de ce?

   Eu nu m-am uitat la nimic, pentru mine totul era Voința lui Dumnezeu. Așadar, clopoțelul meu, care mă chema, era FIATUL: Eu auzeam sunetul misterios al Vrerii Divine, care mă chema în sunetul clopoțelului, iar Inima mea se bucura și alergam pentru a merge unde mă chema FIATUL. Regula mea era Voința Divină. Pe superiorii mei îi vedeam ca pe conducătorii unei Vreri sfinte; deci pentru mine clopotele, regula, superiorii, acțiunile mele, chiar și cele mai umile, erau bucurii și sărbători pe care mi le pregătea FIATUL Divin care, extinzându-se chiar și împrejurul meu, mă invita să-Și răspândească Voința pentru a-Și forma împărăția în cele mai mici acte ale mele. Iar Eu am făcut ca și marea care ascunde tot ce deține și nu expune la vedere altceva decât apă. Așa am făcut și Eu, ascundeam totul în marea imensă a FIATULUI Divin, nu vedeam nimic altceva decât marea Voinței Divine și de aceea toate lucrurile îmi aduceau doar bucurii și sărbătoriri.

Ah, fiica mea, în actele mele alergai tu și toate sufletele. Eu nu știam să fac nimic fără fiica mea. Împărăția Voinței Divine, o pregăteam tocmai pentru fiii mei. Oh, dacă toate sufletele consacrate Domnului în locurile sfinte, ar face să dispară totul în Voința Divină, cât de fericite ar fi! Ar transforma comunitățile în foarte multe familii cerești și ar popula pământul cu foarte multe suflete sfinte. Așadar, sfințenia constă în împlinirea Voinței Divine, în oricare misiune încredințată lor [persoanelor consacrate] și nu în preocupările lor lumești, pentru că Ea este liniștea sufletelor, puterea și sprijinul în sacrificiile cele mai dure. Dar, vai de mine, cu durere de Mamă trebuie să dau mărturie de câte amărăciuni, tulburări și discordii există!

Sufletul: Oh, Mamă sfântă, cât sunt de frumoase lecțiile tale, cum coboară dulce în inima mea! Oh, te rog să extinzi în mine marea FIATULUI Divin și să mi-o zidești împrejur, astfel încât fiica ta să nu vadă și să nu mai cunoască altceva decât Voința Divină, și străbătând-o mereu, să poată cunoaște secretele Sale, bucuriile Sale și fericirea Sa.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei oferi douăsprezece acte de iubire, în onoarea celor doisprezece ani pe care i-am trăit în Templu, rugându-mă să te primesc în uniunea actelor mele.

Iaculatorie: Regină Mamă, închide-mă în Templul sacru al Voinței lui Dumnezeu!

Ziua a XV-a – Regina Cerului în împărăția Voințe Divine. Continuă subiectul anterior. Viața ei în Templu

Ziua a III-a – Al treilea pas al Voinței Divine în Regina Cerului. Zâmbetul întregii Creații pentru zămislirea Copiliței Cerești

Vointa DivinaLasă un comentariu

Sufletul se adresează Fecioarei: Suverană Mamă, această micuță fiică a ta, impresionată de lecțiile tale cerești, simte o nevoie extremă să vină în fiecare zi pe genunchii tăi materni ca să te asculte, iar tu să așezi în inima ei învățăturile tale materne. Iubirea ta, dulcele tău accent, îmbrățișarea care mă apropie de Inima ta, îmi dau curaj și încredere că Mama mea îmi va da marele har ca să înțeleg răul cel mare al voinței mele.

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea, ascultă-mă, este o inimă de mamă cea care îți vorbește: când te văd că vrei să mă asculți, Inima mea se bucură și am speranța sigură că fiica mea va lua în posesie împărăția Voinței Divine, pe care Eu o dețin în Inima mea maternă pentru a o da fiilor mei. Deci ascultă-mă cu atenție și scrie toate cuvintele mele în inima ta, ca să meditezi mereu și să modelezi viața ta după învățăturile mele.

Ascultă, fiica mea, de îndată ce Divinitatea a surâs și a sărbătorit zămislirea mea, FIATUL Suprem a făcut al treilea pas asupra micuței mele umanități. Micuță, micuță, dar dotată cu gândire divină, ea a adus întreaga Creație în sărbătoare. A vrut să fiu recunoscută ca Regină a tuturor lucrurilor create. Ei au recunoscut în mine viața Vrerii Divine și tot universul s-a închinat la picioarele mele. Chiar dacă micuță și încă nu eram născută, soarele m-a sărbătorit lăudându-mă și a surâs cu lumina lui; cerul m-a sărbătorit cu stelele lui, zâmbindu-mi cu mișcarea lor dulce și scânteietoare, oferindu-se ca o coroană strălucitoare pe capul meu, iar marea m-a sărbătorit cu valurile sale care se înălțau și se retrăgeau în liniște. Pe scurt, nu a fost lucru creat care să nu se unească cu surâsul și sărbătoarea Preasfintei Treimi. Toți au acceptat stăpânirea mea, supremația mea, comanda mea și se simțeau simțit onorați deoarece după multe secole, de când Adam a pierdut comanda și stăpânirea de sine, ieșind din Voința Divină, au găsit în mine pe Regina lor, iar toată Creația m-a proclamat Regina Cerului și a pământului.

Draga mea fiică, trebuie să știi că Voința Divină când domnește în suflet știe să facă doar lucruri mari, nicidecum mici; vrea să centralizeze în creatura fericită toate prerogativele Sale divine și tot ce a ieșit din FIATUL Său atotputernic, care o înconjoară și rămâne supusă la indicațiile Sale. Ce nu mi-a datFIATUL Divin!? Mi-a dat totul, Cerul și pământul stăteau în puterea mea, mă simțeam stăpână peste toate chiar și peste însuși Creatorul meu.

Și acum, fiica mea, ascult-o pe Mama ta. Oh, cât mă doare inima văzându-te slăbită și sărmană. Nu ai adevărata putere pentru a te stăpâni pe tine însăți; în schimb, temerile, dubiile, reținerile, cele care te stăpânesc, toate sunt lucruri mizerabile ale voinței tale umane, dar știi de ce? Pentru că nu este în tine viața integră a Vrerii Divine care punând pe fugă toate relele vrerii omenești, să te facă fericită și să te umple cu toate bunurile pe care Ea le deține.

    Ah, dacă tu, cu o propunere fermă te decizi să nu mai dai viață voinței tale vei simți murind toate relele și vei retrăi în tine toate bunurile și atunci totul îți va zâmbi, iar Vrerea Divină va face și în tine al treilea pas, așadar toată Creația o va sărbători pe noua sosită în împărăția Voinței Divine. Deci, fiica mea, mă vei asculta? Îmi dai cuvântul că nu vei mai face niciodată, dar niciodată din nou voința ta? Să știi că dacă vei face aceasta, Eu nu te voi mai lăsa niciodată, îți voi apăra sufletul, te voi copleși cu lumina mea, ca nimeni să nu aibă curajul să o necăjească pe fiica mea, îți voi da supremația mea ca să poți stăpâni asupra tuturor relelor voinței tale.

Sufletul: Mamă Cerească, lecțiile tale îmi coboară în inimă umplând-o de un balsam ceresc. Îți mulțumesc că te cobori spre sărmana de mine atât de mult. Ascultă, Mama mea, mă tem de mine însămi, însă dacă tu vrei, poți totul, iar eu, împreună cu tine, pot totul, mă abandonez precum o copiliță în brațele Mamei mele și sunt sigură că am să mulțumesc așteptările ei materne.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei privi cerul, soarele, pământul și unindu-te cu toate, vei recita de trei ori Slavă Tatălui, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu că m-a proclamat Regina tuturor.

Iaculatorie: Regină puternică stăpânește asupra voinței mele pentru a o converti în Voința Divină!

Ziua a III-a
Al treilea pas al Voinței Divine în Regina Cerului. Zâmbetul întregii Creații
pentru zămislirea Copiliței Cerești

Ziua a II-a – Al doilea pas făcut de Voința Divină în Regina Cerului. Primul surâs al Preasfintei Treimi asupra Zămislirii sale Imaculate

Vointa DivinaLasă un comentariu

Sufletul: Iată-mă din nou pe genunchii tăi materni, pentru a asculta lecțiile tale. Mamă Cerească, această sărmană fiică se încredințează puterii tale. Sunt prea sărmană, recunosc, dar mai știu că Tu mă iubești ca o Mamă, aceasta îmi ajunge pentru a mă arunca în brațele tale, ca tu să ai compasiune pentru mine și deschizându-mi urechile inimii, mă vei face să aud vocea ta preadulce pentru a-mi da lecțiile tale sublime. Tu, Mamă sfântă, vei purifica inima mea cu atingerea degetelor tale materne, ca să se poată închide în ea roua cerească a învățăturilor tale cerești.

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea, ascultă-mă, dacă tu ai ști cât te iubesc, ai avea mai multă încredere în Mama ta și ai face tot posibilul să nu-ți scape nici un singur cuvânt de-al meu. Trebuie să știi că nu te-am scris doar în Inima mea, dar înăuntrul acestei Inimi am o fibră maternă care mă determină să o iubesc pe fiica mea mai mult decât o mamă. De aceea vreau să te fac să auzi marele miracol pe care l-a făcut FIATUL Suprem în mine, iar tu, imitându-mă, să poți să-mi dai marea onoare de a fi fiica mea regină. Cât suspină Inima mea, cufundată în iubire, de a avea în jurul meu distinsa mulțime a micuțelor regine!

Așadar, ascultă-mă draga mea fiică: de îndată ce Voința Divină s-a revărsat asupra germenului meu uman pentru a împiedica tristele efecte ale păcatului, Divinitatea a surâs, a sărbătorit văzând în germenul meu acel germen uman pur și sfânt, așa cum a ieșit din mâinile Sale creatoare atunci când a creat omul. Iar FIATULDivin a făcut al doilea pas în mine, cu aducerea acestui germen uman al meu, purificat și sfințit de El, înaintea Divinității, ca să se reverse torențial asupra micimii mele în actul de a fi zămislită; iar Divinitatea, văzând în mine lucrarea lor creativă, frumoasă și curată, a surâs cu plăcere și voind să mă sărbătorească, Tatăl Ceresc a revărsat asupra mea mări de putere, Fiul, mări de înțelepciune, Duhul Sfânt, mări de iubire.

   Prin urmare, am rămas zămislită în lumina nesfârșită a Voinței Divine și în mijlocul acestor mări divine pe care micimea mea nu le putea conține, formam valuri foarte înalte pentru a le trimite din nou Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt, ca omagii de iubire și glorie. Iar Trinitatea era numai ochi asupra mea și pentru a nu se lăsa cucerită de mine în iubire, zâmbindu-mi și mângâindu-mă, îmi trimitea alte mări care mă înfrumusețau atât de mult deoarece, așa cum mica mea umanitate a fost formată, am dobândit virtutea fermecătoare de a-L încânta pe Creatorul meu. Și într-adevăr se lăsa captivat, în așa fel încât între mine și Dumnezeu era mereu sărbătoare și nu ne-am refuzat nimic unul altuia. Eu nu i-am refuzat niciodată nimic și nici El mie. Dar știi tu cine mă însuflețea cu această forță încântătoare? Voința Divină, cea care domnea în mine ca și viață. De aceea puterea Ființei Supreme era a mea, așadar aveam o putere egală de-a ne încânta reciproc.

Deci, fiica mea, ascult-o pe Mama ta. Să știi că Eu te iubesc mult de tot și aș vrea să văd sufletul tău plin de însele mările mele care sunt imense și vor să se reverse, dar pentru a face aceasta trebuie să te eliberezi de vrerea ta, încât Vrerea Divină să poată face al doilea pas asupra ta și să devină ca un principiu de viață în sufletul tău, în acest mod chemi atenția Tatălui Ceresc, a Fiului și a Duhului Sfânt să se reverse asupra ta cu mările Lor abundente; dar pentru a face aceasta vor să găsească în tine însăși Voința lor, pentru că nu vor să încredințeze voinței tale omenești mările Lor de putere, de înțelepciune, de iubire și de o frumusețe de nedescris.

Draga mea fiică, ascultă de Mama ta, pune mâna pe inima ta și spune-mi secretele tale: de câte ori ai fost nefericită, torturată, mâhnită pentru că ai făcut voința ta? Să știi că tu ai dat deoparte o Voință Divină și ai căzut în labirintul relelor. Ea voia să te facă pură și sfântă, fericită și frumoasă, de o frumusețe fermecătoare, iar tu, făcând voința ta, ai pornit la război împotriva Ei și cu durere ai dat-o afară din locuința Sa dragă care este sufletul tău. Ascultă fiica Inimii mele, aceasta este o durere pentru Mama ta, pentru că nu vede în tine Soarele FIATULUI Divin ci vede întunericul dens al nopții voinței tale omenești. Dar sus, curaj: dacă tu îmi promiți că îmi vei da voința ta în mâinile mele, Eu, Mama ta Cerească te voi lua în brațele mele, te voi așeza pe genunchii mei și voi așeza din nou în tine Viața Voinței Divine, iar tu pentru multele mele lacrimi, vei forma surâsul meu, sărbătoarea mea, zâmbetul și sărbătoarea Preasfintei Treimi.

Sufletul: Mamă Cerească, știind că mă iubești atât de mult, te rog să nu permiți ca eu să cobor de pe genunchii tăi materni și când vezi că eu aș vrea să fac voința mea, veghează sărmanul meu suflet; și închizându-mă în Inima ta, puterea iubirii tale să ardă vrerea mea. Așa voi schimba lacrimile tale în zâmbete de mulțumiri.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni de trei ori pe genunchii mei, încredințându-mi vrerea ta și spunându-mi: „Mama mea, această voință a mea vreau să fie a ta, pentru ca Tu să mi-o schimbi cu Voința Divină”.

Iaculatorie: „Suverană Regină, cu imperiul tău divin umilește voința mea, încât să se nască în mine germenul Voinței Divine”!

Ziua a II-a Al doilea pas făcut de Voința Divină în Regina Cerului. Primul surâs al Preasfintei Treimi asupra Zămislirii sale Imaculate.

Ziua I – FECIOARA MARIA ÎN ÎMPĂRĂȚIA VOINȚEI DIVINE

Vointa DivinaLasă un comentariu

Rugăciune către Regina Cerului pentru fiecare zi a lunii Mai

Regină Imaculată, Mama mea Cerească, vin pe genunchii tăi materni pentru a mă abandona ca fiica ta cea dragă în brațele tale, să-ți cer cu cele mai arzătoare suspine, în această lună consacrată ție, harul cel mai mare: să mă primești să trăiesc în împărăția Voinței Divine. Mamă sfântă, tu care ești Regina acestei împărății, primește-mă să trăiesc în ea ca fiică a ta, ca să nu mai fie nelocuită, ci locuită de fiii tăi. De aceea, Suverană Regină, mă încredințez ție, ca să conduci pașii mei în Împărăția Vrerii Divine și strângând mâna ta maternă vei călăuzi toată ființa mea pentru a face viață perenă în Voința Divină. Tu îmi vei fi Mamă, iar Mamei mele îi încredințez voința mea, ca să mi-o schimbi cu Voința Divină și așa voi putea fi sigură că nu voi [mai] ieși din împărăția Sa. De aceea, te rog să mă luminezi pentru a mă face să înțeleg ce înseamnă Voința lui Dumnezeu.

Bucură-te Marie…

Propunere pentru luna Mai:

Dimineața, la miezul zilei și seara, adică de trei ori pe zi, să mergem pe genunchii Mamei noastre Cerești și să-i spunem: „Mama mea, te iubesc, dar iubește-mă și tu și dă un strop din Voința lui Dumnezeu sufletului meu; dă-mi binecuvântarea ta, astfel încât să pot face toate acțiunile mele sub privirea ta maternă”.

Regina Cerului în Împărăția Voinței Divine. Primul pas al Voinței Divine în Zămislirea Imaculată a Mamei Cerești

Sufletul către Regina Imaculată: Iată-mă, o Mamă preadulce, prosternată înaintea ta: astăzi este prima zi a lunii mai, sacră pentru tine, în care toți fiii tăi vor să-ți ofere recomandările lor pentru a atesta dragostea lor și pentru a obliga iubirea ta să-i iubească, iar eu te văd coborând din Patria Cerească înconjurată de mulțimi de îngeri pentru a primi frumoșii trandafiri, violetele umile, castitatea crinilor fiilor tăi, dăruindu-le zâmbetul tău de iubire, cu harurile și binecuvântările tale și, strângând la sânul matern darurile fiilor tăi, le duci în Cer pentru a le rezerva drept garanție și coroană în momentul morții lor.

Mamă Cerească, eu, care sunt cea mai mică, cea mai nevoiașă dintre fiii tăi, în mijlocul atâtor ființe umane, vreau să vin până în sânul tău matern pentru a aduce, nu flori și trandafiri, ci un soare în fiecare zi. Dar, Mama trebuie să-și ajute fiica, dându-i lecțiile sale despre Cer, pentru a mă învăța să formez acești sori divini, pentru a da omagiul cel mai frumos și iubirea cea mai pură. Mamă dragă, tu ai înțeles ce vrea fiica ta: vreau să fiu învățată de tine să trăiesc din Voința Divină, iar eu, transformând acțiunile mele și pe mine însămi în Voința Divină, în funcție de învățăturile tale, în fiecare zi îți voi aduce în sânul tău matern toate acțiunile mele schimbate în sori.

Lecția Reginei Cerului: Binecuvântată fiică, rugăciunea ta a impresionat Inima mea maternă și atrăgându-mă din Cer, sunt deja aproape de fiica mea, să-ți dau lecțiile mele toate despre Cer. Privește-mă, dragă fiică, mii de îngeri mă înconjoară și cu reverență toți stau în așteptare pentru a mă auzi vorbind despre acel FIAT Divin, fiindcă dintre toți, Eu dețin cel mai mult izvorul său, cunosc secretele sale minunate, bucuriile sale infinite, fericirea sa de nedescris și valoarea sa incalculabilă. Și auzind-o pe fiica mea cum mă cheamă, pentru că vrea lecțiile mele despre Voința Divină, este pentru mine sărbătoarea cea mai mare, bucuria cea mai pură și dacă tu vei asculta lecțiile mele, Eu voi fi cea mai fericită să fiu Mama ta. Oh, cum suspin să am o fiică care vrea să trăiască în întregime din Voința Divină! Oh, spune-mi, fiică, mă vei mulțumi? Îmi vei da Inima ta, voința ta, toată ființa ta în mâinile mele materne, să te pregătesc, să te dispun, să te întăresc, să te golesc în întregime, încât să te umplu în întregime de lumina Voinței Divine și să formez în tine Viața Sa Divină? De aceea sprijină capul tău pe Inima Mamei tale Cerești și ascultă-mă cu atenție, ca lecțiile mele sublime să te facă să te decizi pentru a nu mai face niciodată voința ta, ci mereu pe Cea a lui Dumnezeu.

   Fiica mea, ascultă-mă, Inima mea maternă este cea care te iubește atât de mult și vrea să se reverse asupra ta. Să știi că te am aici scrisă în Inima mea și te iubesc ca pe o adevărată fiică, dar simt o durere pentru că nu te văd asemănătoare Mamei tale. Dar știi ce ne deosebește? Vai, este voința ta, care îndepărtează vitalitatea harului, frumusețea care îl îndrăgostește pe Creatorul tău, tăria care suportă și învinge totul, iubirea care consumă totul; în concluzie, această voință nu este cea care o însuflețește pe Mama ta Cerească. Trebuie să știi că am cunoscut voința mea umană numai ca să o țin sacrificată ca omagiu pentru Creatorul meu; viața mea a fost toată din Voința Divină. Din primul moment al Zămislirii mele am fost modelată, încălzită și așezată în Lumina Sa, care a purificat cu Puterea Sa germenul meu uman, așa că am rămas zămislită fără pata originară. De aceea, dacă Zămislirea mea a fost fără pată și așa glorioasă, ca să formeze onoarea Familiei Divine, era doar pentru că FIATUL atotputernic s-a revărsat asupra germenului meu și Eu am rămas zămislită pură și sfântă. Dacă Vrerea Divină nu s-ar fi revărsat asupra germenului meu mai mult decât o mamă sensibilă, pentru a împiedica efectele păcatului originar, aș fi întâlnit soarta cea tristă a celorlalte creaturi, de a fi zămislită cu păcatul originar. Așadar, toată cauza principală a fost Voința Divină. Ei să-i fie onoare, slavă, mulțumire căci am fost zămislită complet fără păcatul strămoșesc.

Acum, fiica Inimii mele, ascultă de Mama ta: pune deoparte voința ta umană; mai degrabă mulțumește-te să mori decât să-i dai un act de viață. Mama ta Cerească ar fi fost mai mulțumită să moară de mii și mii de ori decât să împlinească un singur act din voința sa. Așadar nu vrei tu să mă imiți? Ah, dacă tu o vei ține sacrificată în onoarea Creatorului tău, Vrerea Divină va face primul pas în sufletul tău și te vei simți modelată de o auroră cerească, purificată și încălzită, încât vei simți că se anihilează germenii viciilor tale, te vei simți așezată în primii pași ai împărăției Voinței Divine. Așadar fii atentă, dacă mă vei asculta și îmi vei fi credincioasă, Eu te voi îndruma, te voi duce de mână pe calea nesfârșită a FIATULUI Divin, te voi ține apărată sub mantia mea albastră și vei fi onoarea mea, bucuria mea, victoria mea și a ta.

Sufletul: Imaculată Fecioară, ia-mă pe genunchii tăi materni și fii pentru mine Mamă; cu mâinile tale sfinte ia în stăpânire voința mea, purific-o, modeleaz-o, încălzește-o cu atingerea degetelor tale materne; învață-mă să trăiesc doar din Voința Divină.

Propunere: Astăzi pentru a mă onora, începând de dimineață și în toate acțiunile tale, îmi vei da voința ta în mâinile mele spunându-mi: „Mama mea, oferă Tu însăți sacrificiul voinței mele Creatorului meu”.

Iaculatorie: Mama mea, închide Voința Divină în sufletul meu, ca să-Și formeze tronul și locuința și să fie pe primul loc în el!

FECIOARA MARIA ÎN ÎMPĂRĂȚIA VOINȚEI DIVINE – Introducere
Ziua I Regina Cerului în Împărăția Voinței Divine. Primul pas al Voinței Divine în Zămislirea Imaculată a Mamei noastre Cerești.