Cartea Cerului V4

V4.50 Lipsa lui Isus pentru care suferă Luisa nu se datorează purificării ei sau „nopții întunecate” descrisă de mistici, ci a atribuției sale ca victimă a neamului omenesc (24 ianuarie 1901)

vointadivina3Lasă un comentariu

După ce am petrecut zilele trecute în tăcere și uneori chiar fără adorabilul meu Isus, în această dimineață, când a venit, m-am plâns Lui spunând: „Doamne, cum, nu vii? Cât s-au schimbat lucrurile! Se vede că este, fie pentru pedepsele păcatelor mele încât mă privezi de lipsa prezenței Tale iubitoare, fie că nu mă mai vrei în această stare de victimă. Oh, Te rog, fă-mă să cunosc Voința Ta; dacă nu m-am putut opune când ai vrut de la mine sacrificiul, cu atât mai mult acum, negăsindu-mă demnă să fiu victimă, vrei să mi-o iei”.

Iar Isus, întrerupându-mi cuvântul, mi-a spus: „Fiica Mea, făcându-Mă victimă pentru neamul omenesc și luând asupra Mea toate slăbiciunile, mizeriile și tot ce merita omul, în fața Divinității reprezint capul tuturor, iar Eu fiind capul, neamul omenesc, găsește în Mine un scut foarte puternic care apără, protejează și iartă, mijlocește înaintea Divinității. Deci, din moment ce te afli în starea de victimă, reprezinți capul generației actuale. Prin urmare, trebuind să trimit niște pedepse pentru binele popoarelor și să le rechem la Mine, dacă Eu aș fi venit la tine ca de obicei, doar arătându-Mă ție, deja Mă simt alinat, durerile se atenuează și Mi se întâmplă ca unuia care ar simți o durere puternică și care din cauza spasmului strigă: iar dacă acestuia i-ar înceta durerea, nu s-ar mai auzi strigând și plângându-se. Tot astfel se întâmplă cu Mine, deoarece, dacă durerile Mele sunt atenuate, bineînțeles că nu mai simt să trimit acea pedeapsă. Tu, apoi, văzându-Mă, este firesc să încerci să Mă cruți și să iei durerile celorlalți asupra ta; îți este imposibil să nu îți îndeplinești rolul de victimă înaintea prezenței Mele și dacă nu ai face acest lucru, ceea ce niciodată nu se va întâmpla, aș fi dezamăgit din cauza ta. Iată cauza lipsei Mele: nu este pentru că vreau să-ți pedepsesc păcatele, am alte modalități de a te purifica; dar te voi răsplăti; în zilele în care voi veni Îmi voi dubla vizitele; nu ești mulțumită?”

Și eu: „Nu, Doamne, te vreau mereu. Oricare ar fi cauza, nu vreau să rămân nicio zi fără Tine”.

În timp ce spuneam acestea, Isus a dispărut, iar eu m-am reîntors în mine.

V4.49 Cea mai plăcută caritate pentru Domnul este să fie ajutate în primul rând sufletele din Purgator, și în al doilea rând, pe cei care sunt în această viață mai uniți cu Isus și sunt în nevoi; în cele din urmă, să fie ajutați cei care nu sunt uniți cu Isus, în funcție de tipul de ajutor (16 ianuarie 1901)

Divine WillLasă un comentariu

            Continuând să-L văd cam furios pe lume, voiam să-L calmez, dar El m-a distras spunându-mi: „Cea mai acceptabilă caritate pentru Mine este pentru cei care Îmi sunt cei mai apropiați, așadar, cele mai apropiate de Mine sunt sufletele din purgator, pentru că sunt confirmate în harul Meu și nu există nicio opoziție între Voința Mea și a lor, ele trăiesc în mod continuu în Mine, Mă iubesc în mod arzător și sunt forțat să le văd suferind în Mine, fiind neputincioase pentru ele însele în a-și da cea mai mică alinare. Oh, cât de sfâșiată este Inima Mea de starea acelor suflete, pentru că nu sunt departe de Mine, ci aproape și nu doar aproape, ci în interiorul Meu! Și cât de plăcuți sunt Inimii Mele cei care se interesează de ele. Să presupunem că ai o mamă, o soră care ar locui cu tine într-o stare de durere, incapabile să se ajute pe sine, și un altul, străin, care ar trăi în afara casei tale, tot într-o stare de durere, dar care se poate ajuta pe sine; nu ți-ar plăcea mai mult dacă o persoană ar avea grijă să o aline pe mama sau pe sora ta, decât pe străinul care se poate ajuta pe sine?”

            Și eu: „Cu siguranță, oh Doamne”.

            Apoi a adăugat: „A doua caritate mai acceptabilă Inimii Mele este pentru cei care, deși trăiesc pe acest pământ, se aseamănă aproape cu sufletele din purgator, adică Mă iubesc, Îmi fac întotdeauna Voința, sunt interesați de lucrurile Mele de parcă ar fi proprii. Ei bine, dacă acești oameni sunt deprimați, nevoiași, aflați în stare de suferințe, iar unul se ocupă să-i aline și să-i ajute, aceasta este mai plăcut Inimii Mele, să se ocupe de ceilalți”.

            Isus s-a retras și aflându-mă în mine, îmi părea că nu ar fi fost lucruri conform adevărului. Deci, la întoarcerea Sa, adorabilul meu Isus m-a făcut să înțeleg că ceea ce îmi spusese era conform adevărului; rămânea de spus doar despre membrele separate de El, care sunt păcătoșii, că oricine s-ar ocupa să reunească aceste membre, ar fi foarte acceptabil Inimii Sale. Diferența este aceasta: dacă un păcătos ar fi deprimat într-o nenorocire, și vreunul s-ar ocupa să nu-l convertească, ci doar să-l aline și să-l ajute în mod material, Domnului i-ar plăcea mai mult dacă acest lucru s-ar face celor care sunt în ordinea harului, pentru că dacă aceștia suferă, este întotdeauna un produs al iubirii lui Dumnezeu față de ei sau al iubirii lor față de Dumnezeu, iar dacă păcătoșii suferă, Domnul vede în ei amprenta vinovăției și a încăpățânatei lor voințe.

            Așa mi s-a părut că înțeleg; în rest las judecata celor care au dreptul să mă judece, indiferent dacă este sau nu este în funcție de adevăr[1].

[1] Luisa relatează ca martor, dar se lasă în mâinile judecătorului pentru orice interpretare.

V4.48 Isus și Luisa își procură unul celuilalt dureri din iubire, pentru faptul că Isus nu vine la ea, deoarece trebuie să trimită pedepse (15 ianuarie 1901)

vointadivina3Lasă un comentariu

De vreme ce în zilele trecute Iubitul meu Isus s-a arătat cam furios pe lume, în această dimineață, văzând că nu mai vine, mă gândeam: „Cine știe de ce nu vine, oare vrea să trimită vreo pedeapsă? Și ce vină am eu? De vreme ce vrea să trimită pedepse, nu binevoiește să vină la mine; ar fi frumos ca în timp ce ar vrea să-i pedepsească pe alții, mi-ar da cea mai mare pedeapsă: lipsa Lui!”

Deci, în timp ce spuneam acestea și alte absurdități, iubitul meu Isus, imediat ce s-a arătat, mi-a spus: „Fiica Mea, tu formezi pentru Mine cel mai mare martiriu, pentru că trebuind să trimit anumite pedepse nu Mă pot arăta ție, deoarece Mă legi din toate părțile și nu vrei să fac nimic; și când nu vin, mă asurzești cu plângerile, lamentările și așteptările tale, astfel că, în timp ce Mă ocup să trimit pedepse, sunt obligat să Mă gândesc la tine, să te aud, iar Inima Mea este sfâșiată văzându-te în starea ta dureroasă, datorată lipsei Mele, deoarece cel mai dureros martiriu este martiriul iubirii și cu cât mai mult două persoane se iubesc, cu atât sunt mai dureroase acele suferințe, fiindcă nu vin din partea altora, ci sunt provocate chiar de ei înșiși. De aceea, fii liniștită, calmă, ca să nu-Mi mărești durerile prin intermediul durerilor tale”.

Așadar, El a dispărut și eu am rămas complet mortificată, crezând că eu formez martiriul dragului meu Isus și pentru a nu-L face să sufere așa de mult, trebuie să fiu liniștită când nu vine; dar cine poate îndura acest sacrificiu? Îmi pare imposibil și voi fi nevoită să ne martirizăm reciproc.

V4.47 Explicația deprimării Luisei ca victimă. Sufletul unit cu Isus este ca o rază unită cu soarele (9 Ianuarie 1901)

vointadivina3Lasă un comentariu

În această dimineață mă simțeam atât de deprimată și zdrobită, încât am mers în căutarea alinării; unicul meu Bine m-a făcut să aștept mult venirea Sa. Și când a venit, mi-a spus: „Fiica Mea, nu am luat asupra Mea viciile, mizeriile și slăbiciunile tale din iubire pentru tine? Și nu ai vrea să iei asupra ta pe cele [slăbiciunile] ale altora de dragul Meu?”

Apoi a adăugat: „Ceea ce vreau este să fii mereu unită cu Mine, ca o rază de soare care stă întotdeauna nemișcată în centrul soarelui și de la el primește viață, căldură și splendoare. Presupune tu că o rază s-ar putea separa din centrul soarelui; ce ar deveni ea? De îndată ce ar ieși, ar pierde viața, lumina și căldura și ar reveni la întuneric, reducându-se la nimic. La fel este sufletul: atâta timp cât este unit cu Mine, în centrul Meu, se poate spune că este ca o rază de soare care trăiește, primește lumină de la soare și merge unde vrea el, încât se află complet la dispoziția voinței soarelui; dacă apoi se retrage de la Mine [sufletul] și nu mai este unit, iată-l în întuneric, rece și nu simte în sine acel impuls suprem al vieții divine”.

După ce a spus acestea, a dispărut.

V4.46 Adorația Magilor: atunci Isus se face cunoscut lor cu iubire, frumusețe și putere, și astfel obține trei efecte. Luisa este prima în iubirea lui Isus (6 Ianuarie 1901)

vointadivina3Lasă un comentariu

Aflându-mă în afara mea, părea că văd când sfinții Magi au ajuns în peștera din Betleem; de îndată ce au ajuns în prezența Copilului, El era încântat să lase razele Divinității Sale să strălucească în afară, făcându-Se cunoscut magilor în trei moduri: cu iubire, cu frumusețe și cu putere, încât au rămas fascinați și cufundați în prezența Pruncului Isus; iar dacă Domnul nu ar fi retras din nou razele Divinității Sale, ar fi rămas acolo pentru totdeauna, incapabili să se miște.

Așadar, imediat ce Copilul și-a retras Divinitatea, sfinții Magi și-au revenit [din extaz], s-au cutremurat uimiți să vadă un exces atât de mare de iubire, pentru că în acea lumină Domnul îi făcuse să înțeleagă misterul Întrupării. Apoi s-au ridicat și-au oferit darurile Reginei Mame și Ea a vorbit mult timp cu ei; dar nu știu să spun tot ce zisese, îmi amintesc doar că a întipărit puternic în mintea lor, nu doar mântuirea lor, dar să aibă în inimă și mântuirea popoarelor lor, neavând frică să-și expună viața lor pentru a-și atinge scopul.

După aceea m-am retras în mine și m-am regăsit împreună cu Isus, iar El a vrut să-i spun ceva, dar mă vedeam atât de rea și confuză, încât nu am îndrăznit să-i spun nimic; deci, văzând că nu spun nimic, El însuși a reluat să spună despre sfinții Magi, zicându-mi:

„Făcându-mă cunoscut Magilor în trei moduri, am obținut pentru ei trei efecte, pentru că nu Mă las cunoscut niciodată sufletelor în mod inutil, dar ei primesc întotdeauna ceva în avantajul lor. Prin urmare, făcându-Mă cunoscut prin iubire, [Magii] au obținut detașare de ei înșiși, făcându-Mă cunoscut prin frumusețe [Magii] au obținut dispreț pentru lucrurile pământești și făcându-Mă cunoscut prin putere, inimile [Magilor] au rămas legate total de Mine și au obținut priceperea de a-și da sângele și viața pentru Mine”.

Apoi, a adăugat: „Și tu, ce vrei? Spune-mi, Mă iubești? Cum ai dori să Mă iubești?” Și eu, neștiind ce să spun, sporindu-mi confuzia, am spus: „Doamne, nu aș vrea nimic în afară de Tine și dacă îmi spui: „Mă iubești?”, nu am cuvinte să mă exprim; pot spune doar că simt această pasiune, că nimeni nu mă poate întrece în a Te iubi și că eu sunt prima care să Te iubesc mai presus de toate și nimeni să nu mă poată depăși.

Dar încă nu sunt mulțumită pe deplin; aș vrea să Te iubesc cu aceeași iubire a Ta și astfel să Te pot iubi cum Tu te iubești pe Tine însuți. Ah, da, abia atunci ar înceta temerile mele asupra iubirii pentru Tine”. Și se poate spune că Isus, mulțumit de absurditățile mele, m-a strâns foarte tare la Sine, încât mă vedeam transformată în El în interior și în exterior, iar El mi-a transmis o parte din Iubirea Sa. După aceea m-am reîntors în mine și îmi părea că, dacă Îl iubesc mai mult pe Binele meu, la fel de mult Îl dețin, iar dacă puțin îl iubesc, puțin Îl dețin.

V4.45 Ascultarea constituie însăși natura umană a lui Isus. Pentru prima dată, Luisa adoră mâinile, picioarele și Inima lui Isus, Îl laudă și repară pentru cei care Îl ofensează. După o pedeapsă viitoare, Papa va ieși să consoleze oamenii (5 ianuarie 1901)

vointadivina3Lasă un comentariu

Aflându-mă în afara mea, îl vedeam pe Confesor care avea intenția ca eu să fiu răstignită. Mi-a fost frică să mă supun, dar Isus mi-a spus: „Ce dorești de la Mine? Nu pot să fac altceva decât să Mă supun, pentru că Umanitatea Mea a fost făcută anume pentru a asculta și a distruge neascultarea, iar această virtute era atât de unită cu Mine, încât în Mine se poate spune că ascultarea este natura și particularitatea cea mai dragă și mai glorioasă pentru Mine. Dacă Umanitatea Mea nu avea aceasta de la sine, aș fi detestat-o și nu m-aș fi unit niciodată cu Ea. Apoi, tu nu vrei să asculți? O poți face, dar o vei face tu, nu Eu”.

Eu, total confuză, văzând un Dumnezeu atât de ascultător, am spus: „Și eu vreau să ascult”. Și m-am supus, iar Isus mi-a împărtășit durerile crucii”.

După aceea m-a purtat cu duhul; Binecuvântatul Isus mi-a dat un sărut, și în timp ce făcea acest lucru, avea respirația amară și își dorea să toarne amărăciunile Sale, dar nu a făcut-o, pentru că a vrut să-i spun eu să o facă. Eu am spus imediat: „Vrei câteva reparări? Să le facem împreună; în acest fel, reparările mele unite cu ale Tale vor avea efectele lor, fiindcă eu cred, că făcute numai de mine, Te vor dezgusta mai mult”.

Așadar, i-am luat mâna picurândă de sânge și sărutându-i-o, am recitat „Laudate Dominum” și „Slavă Tatălui”: o parte Isus și eu, cealaltă, pe de o parte pentru a repara multele lucrări rele care se comit și pe de altă parte cu intenția de a-L lăuda de multe ori pentru câte ofense primește din cauza faptelor rele [ale oamenilor].

Cât de emoționant a fost să-L văd pe Isus rugându-se! Apoi am continuat să fac același lucru la cealaltă mână, punând intenția să-L laud de multe ori, pentru câte ofense primește din cauza păcatelor cauzate. Apoi, am avut intenția de a-L lăuda tot de multe ori pentru picioarele Sale și pentru [câți pași răi sunt [făcuți de oameni] și pentru multele cărări greșite, chiar și sub aspectul evlaviei și sfințeniei. Ultima, intenție am avut-o s-o dau inimii Sale, pentru a-L lăuda de câte ori inima omului nu bate, nu iubește, nu-L dorește pe Dumnezeu.

Iubitul meu Isus, părea complet alinat cu aceste reparări făcute împreună cu El, dar tot nemulțumit, părea că vrea să toarne [amărăciuni] și am spus: „Doamne, dacă vrei să torni, te rog, fă-o”. El și-a revărsat amărăciunile Sale și după aceea a adăugat:

„Fiica Mea, cât de mult Mă ofensează oamenii! Dar va veni timpul când îi voi pedepsi, încât să iasă atât de mulți viermi care să producă nori de musculițe și să-i deprime. Atunci va ieși Papa”.

Și eu: „Și de ce va ieși Papa?” Și El: „El va ieși să consoleze popoarele, pentru că deprimate, obosite, descurajate, trădate de atâtea falsități, vor căuta ele însele refugiul în adevăr și toate, umilite, vor cere Sfântului Părinte să vină printre ele pentru a le elibera de atâtea rele și să le ducă în refugiul mântuirii”.

Și eu: „Doamne, aceasta se va întâmpla poate după războaiele pe care le-ai spus alteori?” Și El: „Da”. Și eu: „Cât de mult aș vrea să vin înainte ca aceste lucruri să se întâmple!” Și El: „Și Eu unde voi merge atunci să stau?” Și eu: „Ah, Doamne, sunt atât de multe suflete bune în care poți să locuiești, încât eu, analizându-mă, oh, ce rea mă văd!”

Dar Isus, fără să-mi acorde atenție, a dispărut, iar eu m-am întors în mine.

V4.44 Pedepse infernale ale Luisei, [datorate lipsei lui] Isus. În ea se află Isus viu și răstignit (4 ianuarie 1901)

vointadivina3Lasă un comentariu

După ce am petrecut zile foarte amare de lipsuri și tulburări, simțeam în mine un iad mistic. Fără Isus, toate viciile mele au ieșit la lumină și răspândindu-și fiecare propriul întuneric, m-au acoperit cu acesta, încât nu mai știam unde mă aflam. Cât de nefericită este starea unui suflet fără Dumnezeu! Este suficient de spus că fără Dumnezeu, sufletul încă viu simte iadul în sine. Așa era starea mea, îmi simțeam sufletul sfâșiat de dureri infernale. Cine poate spune prin ce am trecut? Pentru a nu mă lungi prea mult, trec mai departe.

Deci, în această dimineață, după ce am primit Împărtășania, fiind în culmea suferinței, simțeam că Domnul nostru se mișcă în mine. Văzându-i imaginea, am vrut să văd dacă era din lemn, sau viu; am privit și era Crucifixul viu, din carne, care, uitându-se la mine, mi-a spus: „Dacă imaginea Mea în interiorul tău ar fi fost din lemn, iubirea ar fi fost aparentă, pentru că numai iubirea adevărată și sinceră, unită cu mortificarea, Mă face să renasc la viață, răstignit, în inima celui care Mă iubește”.

Văzându-L pe Domnul, aș fi vrut să mă retrag de la prezența Sa, fiindcă mă vedeam foarte rea, dar El a început să spună: „Unde vrei să mergi? Eu sunt lumina și oriunde te duci, lumina Mea te învăluie peste tot”.

În prezența lui Isus, la lumina și la vocea Sa, patimile mele au dispărut, eu însămi nu știu unde au plecat; am rămas ca o copilă și m-am reîntors în mine, total schimbată. Toate să fie spre slava lui Dumnezeu și spre binele sufletului meu.

„Dacă imaginea Mea în interiorul tău ar fi fost din lemn, iubirea ar fi fost aparentă, pentru că numai iubirea adevărată și sinceră, unită cu mortificarea, Mă face să renasc la viață, răstignit, în inima celui care Mă iubește”.

V4.43 Numai Puterea lui Dumnezeu putea face ca starea Luisei să dureze atât de mult; iar perseverența este un semn că lucrarea este a Sa (27 decembrie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

În această dimineață aveam o teamă asupra stării mele, că nu ar fi Domnul care ar lucra în mine, cu adăugarea că nu binevoia să vină, așadar după multă așteptare, de îndată ce L-am văzut, i-am expus teama și El mi-a spus:

„Fiica Mea, mai întâi de toate, pentru a te așeza în această stare, cooperez și Eu cu puterea Mea și apoi, cine ți-ar fi dat puterea, răbdarea să stai atât de mult în această stare, într-un pat? Numai perseverența este un semn sigur că lucrarea este a Mea, pentru că numai Dumnezeu nu este supus schimbării, dar diavolul și natura umană se schimbă deseori; ceea ce astăzi iubesc, mâine urăsc, iar ceea ce urăsc astăzi, mâine iubesc și așa își găsesc satisfacția lor”.

V4.42 Pentru Maria și Iosif a fost o minune să poată duce o viață obișnuită, în pofida atracției continue pe care le-o provoca Copilul (26 decembrie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

Continuând să-L văd pe Sfântul Copil, o vedeam pe Regina Mamă într-o parte și pe Sfântul Iosif în cealaltă, care Îl adorau profund pe Pruncul divin.

Fiind foarte concentrată asupra Lui, mi s-a părut că prezența continuă a Copilașului i-a ținut absorbiți într-un extaz continuu și dacă au lucrat, a fost o minune că Domnul lucra în ei, altfel ar fi rămas nemișcați, fără să-și poată îndeplini în mod extern atribuțiile. Și eu, la rândul meu, am făcut adorație și m-am regăsit în mine.

V4.41 Minunea Nașterii lui Isus. Luisa este chemată să-L primească pe Isus după ce Îl primește Mama Sa. Scopul Crucii lui Isus încă de la Întruparea și Nașterea Sa (25 decembrie 1900)

vointadivina3Lasă un comentariu

Aflându-mă în starea mea obișnuită, m-am trezit în afara mea și după ce am înconjurat, m-am regăsit într-o peșteră și am văzut-o pe Regina Mamă, care era în momentul de a-L aduce la lumină pe Pruncușorul Isus. Ce minune splendidă! Îmi părea că atât Mama, cât și Fiul erau transmutați într-o lumină foarte pură, dar în acea lumină se putea vedea foarte bine natura umană a lui Isus, care conținea în sine Divinitatea, care i-a servit ca un văl pentru a-i acoperi Divinitatea, încât, prin ruperea vălului naturii umane, era Dumnezeu și acoperit cu acel văl, era om; și iată minunea minunilor: Dumnezeu și om, om și Dumnezeu, care fără să-i lase pe Tatăl și pe Duhul Sfânt, vine să locuiască cu noi și ia trup omenesc, pentru că adevărata iubire nu se desparte niciodată.

Deci, îmi părea, că Mama și Fiul, în acel moment foarte fericit, au rămas spiritualizați, și fără cel mai mic obstacol, Isus a ieșit din sânul matern, revărsându-se amândoi într-un exces de iubire, adică acele preasfinte trupuri transformate în Lumină și, fără cea mai mică piedică, Isus, Lumina, a ieșit din interiorul luminos al Mamei, rămânând sănătoși și intacți atât Unul cât și Cealaltă, revenind apoi la starea naturală. Dar cine poate spune frumusețea Pruncușorului, care în acel moment al nașterii a răspândit chiar și în exterior, razele Divinității? Cine poate să spună frumusețea Mamei, care a rămas complet absorbită în acele raze divine?

Și Sfântul Iosif? Îmi părea că nu era prezent în actul nașterii, dar se afla într-o altă parte a peșterii, cu totul absorbit în acel profund Mister și, dacă nu vedea cu ochii trupului, vedea foarte bine cu ochii sufletului, pentru că era captivat într-un extaz sublim.

Așadar, în momentul în care Pruncușorul a ieșit la lumină, aș fi vrut să zbor pentru a-L lua în brațele mele, dar îngerii m-au împiedicat, spunându-mi că era onoarea Mamei de a-L lua mai întâi în brațe. Deci, Preasfânta Fecioară, parcă cutremurată, a revenit în sine și din mâinile unui Înger L-a primit în brațe pe Fiul, Ea L-a îmbrățișat atât de strâns în căldura iubirii în care se afla, încât părea că a vrut să-L introducă din nou în sânul Ei, apoi, voind să dea o izbucnire de iubire arzătoare, L-a așezat la pieptul Ei și L-a alăptat. În acest timp, eram nerăbdătoare, așteptând să fiu chemată, pentru a nu primi o altă mustrare de la îngeri.

Deci Regina mi-a spus: „Vino, vino să-L iei pe Preaiubitul tău, bucură-te și tu de El și manifestă-i iubirea ta”. Și spunând așa, m-am apropiat și Mama mi L-a dat în brațe. Cine poate spune mulțumirea mea, sărutările, strângerile, gingășiile? După ce m-am manifestat puțin, i-am spus: „Dragul meu, ai supt lapte de la Mama noastră, dă-mi și mie”.

Iar El, complet binevoitor, a turnat o parte din acel lapte din gura Sa într-a mea, iar după aceea mi-a spus: „Iubita Mea, Eu am fost conceput [să fiu] unit cu durerea, m-am născut pentru durere și am murit în durere, iar cu acele trei cuie cu care M-au răstignit, am pironit cele trei puteri: intelectul, memoria și voința acelor suflete care doresc să Mă iubească, rămânând atrase de Mine în întregime, pentru că prin păcat au devenit infirme și dispersate de Creatorul lor, fără nicio înfrânare”.

Și în timp ce spunea aceasta, a aruncat o privire către lume și a început să plângă pentru mizeriile ei. Văzându-L plângând, i-am spus: „Iubitule Prunc, nu distruge cu plânsul Tău o noapte atât de fericită pentru cine Te iubește. În loc să izbucnești în plâns, [mai bine] să începem să cântăm”. Și spunând așa, am început să cânt; Isus s-a liniștit din plâns auzindu-mă cântând, iar eu mi-am terminat strofa; El a cântat-o pe a Sa cu o voce la fel de puternică și armonioasă, încât toate celelalte voci dispăreau, auzindu-i vocea Sa foarte dulce. După aceasta, L-am rugat pe Pruncușorul Isus pentru Confesorul meu, pentru cei care îmi aparțin și la sfârșit pentru toți, iar El părea complet binevoitor. În acel moment a dispărut, iar eu m-am reîntors în mine.