În această dimineață, minunatul meu Isus nu venea. După foarte multă așteptare, în sfârșit a venit. Erau atât de mari confuzia și anihilarea mea, încât nu știam să-i spun nimic. Isus mi-a spus: „Cu cât te vei anihila mai mult și vei cunoaște nimicul tău, cu atât mai mult Umanitatea Mea, desprinzând raze de lumină, îți va comunica virtuțile Mele”.
Eui-am răspuns: „Doamne, sunt atât de rea și de urâtă încât am oroare de mine însămi. Ce va fi în fața Ta?”
Și Isus: „Dacă ești urâtă, sunt Eu care te pot face frumoasă”.
În timp ce spunea așa, a trimis o lumină de la Sine în sufletul meu care părea că îi transmitea frumusețea Sa și apoi, îmbrățișându-mă, a început să vorbească: „Cât de frumoasă ești, dar frumoasă cu însăși frumusețea Mea, de aceea sunt atras să te iubesc!”
Cât de confuză am rămas, mai mult ca niciodată, [dar] cine poate spune? Dar totul să fie pentru Gloria Lui.
Descoperă mai multe la Voința Divină
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.