Sufletul către Mama Cerească: Mamă sfântă, mai mult ca niciodată, astăzi simt nevoia să stau strâns în brațele Mamei mele, astfel ca acea Vrere Divină care domnește în tine să formeze dulcea încântare a voinței mele și să o țină umilită pentru ca să nu îndrăznească să facă ceva care să nu fie Voința lui Dumnezeu. Lecțiile tale de ieri m-au făcut să înțeleg că voința umană aruncă sărmana făptură în închisoare pe viață, iar eu mă tem atât de mult că o să scape și că o să ia din nou locul său în mine. De aceea, mă încred în Mama mea, îi cer să mă supravegheze și mai mult, pentru ca eu să fiu sigură că voi trăi mereu din Voința Divină.

Lecția Reginei Cerului: Sus, fiica mea, să ai curaj și încredere în Mama ta și intenție neclintită în a nu mai da niciodată viață voinței tale. Oh, cât aș vrea să aud de pe buzele tale: „ Mama mea, voința mea s-a terminat, iar în mine toată stăpânirea o are FIATUL Divin”. Acestea sunt armele care o determină să moară continuu și cuceresc Inima Mamei tale, folosind toate alintările pline de iubire, iubirea de Mamă, pentru ca fiica ei să trăiască în împărăția Mamei ei. Pentru tine va fi o moarte dulce care îți va da o Viață adevărată, iar pentru mine o să fie cea mai frumoasă dintre victorii, pe care o voi avea în împărăția Voinței Divine. De aceea, să ai curaj și încredere în mine. Neîncrederea este a celor lași și a celor care nu sunt într-adevăr deciși să obțină victoria și prin urmare, sunt mereu fără arme, iar fără arme, nu se câștigă și ei sunt mereu oscilanți și nestatornici în a împlini binele.

Și acum, fiica mea, ascultă-mă. Eu îmi continuam viața în Templu și ieșirile mele acolo sus în Patria mea Cerească. Aveam drepturile mele de fiică să vizitez Familia mea Divină, care era pentru mine mai mult decât un tată. Ce surpriză am putut să am într-una din aceste vizite, când mi-au adus la cunoștință că era Voința Lor să ies din Templu, să mă unesc mai întâi printr-o legătură de căsătorie, așa cum era obiceiul din acele timpuri, [în afara Templului] cu un om sfânt numit Iosif și să mă retrag împreună cu el, să trăiesc în casa din Nazaret!

Fiica mea, în acest pas din viața mea, părea că Dumnezeu voia să mă pună la o încercare dură. Eu nu am iubit niciodată pe nimeni pe lume, și din moment ce Voința Divină se extindea în toată ființa mea, voința mea umană nu a avut niciodată viață, deci lipsea în mine germenul iubirii umane. Cum puteam să iubesc un om, oricât de mare sfânt ar fi fost, din rasa umană? Este adevărat că Eu îi iubeam pe toți și era atât de mare iubirea față toți, încât iubirea mea de Mamă i-a înscris cu caractere de foc de neșters, unul câte unul, în Inima mea maternă, dar asta era după iubirea divină, pentru că iubirea umană în comparație cu cea divină se poate numi umbră, lipsită de efect, [doar] atomi de iubire.

Și totuși, dragă fiică, din ceea ce părea în aparență o încercare dură și [părea] ciudat sfințeniei vieții mele, Dumnezeu s-a folosit admirabil de împlinirea planurilor Sale și mi-a dat harul pe care Eu l-am dorit atât de mult, adică să coboare Cuvântul pe pământ. Dumnezeu îmi dădea protecția, apărarea, ajutorul, ca nimeni să nu poată vorbi pe seama mea, despre onestitatea mea. Sfântul Iosif trebuia să fie cooperantul, purtătorul de grijă, care să se intereseze de acele mici necesități de care era nevoie și să fie umbra Paternității Cerești, în care să se formeze mica noastră familie cerească pe pământ.

   Așadar, în ciuda surprinderi mele, am spus imediat FIAT, știind că Voința Divină nu mi-ar fi făcut rău, nici nu mi-ar fi compromis sfințenia mea. Oh, dacă aș fi vrut să am un act din voința mea umană chiar și sub aspectul de a nu vrea să cunosc omul, aș fi distrus planurile venirii Cuvântului pe pământ! Deci, nu diferența stărilor [de viață] este cea care compromite sfințenia, ci lipsa Voinței Divine și neîmplinirea propriilor obligații în starea la care Dumnezeu cheamă creatura. Toate stările sunt sfinte, la fel este și căsătoria, atâta timp cât există în interior Voința Divină și sacrificiul exact al propriilor îndatoriri, dar majoritatea oamenilor sunt indolenți și leneși și, nu numai că nu se sfințesc, dar formează din starea lor, fie un purgator, fie un iad.

Așadar, când am aflat că trebuia să ies din Templu, Eu nu am spus nimănui nimic, așteptând ca Dumnezeu însuși să dispună de circumstanțe externe pentru a mă determina să împlinesc adorabila Sa Voință, cum de fapt s-a și întâmplat. Superiorii Templului m-au chemat și mi-au spus că era voința lor și obișnuința acelor timpuri, ca Eu să mă pregătesc pentru căsătorie; Eu am acceptat. În mod miraculos, dintre atât de mulți, alegerea cade pe Sfântul Iosif; așa s-a format căsătoria și am ieșit din Templu. De aceea, te rog, fiica Inimii mele, în toate lucrurile să ai în inimă doar Voința Divină, dacă vrei ca planurile divine să se împlinească în tine.

Sufletul: Cerească Regină, fiica ta ți se încredințează. Cu încrederea mea vreau să-ți copleșesc Inima și această rană să spună mereu în Inima ta maternă: „FIAT! FIAT!FIAT!”;asta îți cere mereu fiica ta cea mică.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni pe genunchii mei și vei recita 15 Slavă Tatălui pentru a mulțumi Domnului pentru toate harurile pe care mi le-a dat până în al cincisprezece-lea an din viața mea, dar mai ales pentru că mi-a dat ca însoțitor pe Sfântul Iosif, un om atât de sfânt.

Iaculatorie: Regină puternică, dă-mi armele pentru a lupta și pentru a cuceri Voința lui Dumnezeu!