15. Isus se preocupă de Luisa cu scopul de a o îmbogăți și înfrumuseța mai mult, dar și pentru a o uni mai afectiv cu El, pentru a susține lupta teribilă împotriva demonilor.

După ce am petrecut o perioadă când cu El, când fără El, într-o zi după Împărtășanie m-am simțit mai afectiv unită cu El. Îmi punea diverse întrebări, ca de exemplu, dacă Îl iubesc, dacă eram pregătită să fac ceea ce El dorea, chiar și sacrificiul vieții din iubire pentru El. Și îmi mai spunea: Și tu spune-Mi ce vrei; dacă ești pregătită să faci ceea ce vreau, și Eu voi face ceea ce dorești tu.”

Mă vedeam complet confuză, pentru că nu înțelegeam acel mod al Său de a acționa, dar cu timpul am înțeles că acel mod de a acționa este atunci când vrea să dispună sufletul la o nouă și grea cruce, și știe să atragă sufletul foarte mult către Sine cu acele subtilități, încât sufletul nu îndrăznește să se opună la ceea ce dorește El. Așadar, Îi spunea: „Da, Vă iubesc, dar spuneți-mi Dumneavoastră: pot găsi o realitate mai frumoasă, mai sfântă, mai binevoitoare decât Dumneavoastră? Și apoi, de ce mă întrebați dacă sunt pregătită să fac ceea ce Dumneavoastră doriți, în timp ce V-am încredințat de mult timp voința mea și V-am rugat să nu mă cruțați, chiar să mă faceți bucăți, în ideea ca să vă pot oferi mulțumire? Eu mă abandonez în Dumneavoastră, oh, Mire Sfânt. Acționați în mod liber, fă din mine ceea ce vrei, dați-mi harul Dumneavoastră, că eu sunt nimic și nu pot face nimic.”

Isus mi-a repetat: Într-adevăr ești pregătită pentru tot ce vreau?”

Mă vedeam și mai confuză și mai anihilată și spuneam:„Da, sunt pregătită”, dar tremurând, iar El, compătimindu-mă, continua să-mi spună: Nu te teme, voi fi puterea ta. Nu vei suferi tu, ci voi fi Eu cel care voi suferi și voi lupta în tine. Vezi, vreau să purific sufletul tău chiar și de cel mai mic defect care ar putea împiedica Iubirea Mea în tine. Vreau să testez fidelitatea ta, dar cum pot să văd dacă acest lucru este adevărat, dacă nu te pun în mijlocul bătăliei? Să știi așadar, că vreau să te pun în mijlocul demonilor. Le voi da libertatea să te chinuie și să te ispitească, iar după ce ai învins viciile cu ajutorul virtuților[1], vei fi înzestrată cu virtuți proprii, pe care credeai că le vei pierde. După aceea sufletul tău, curățat, înfrumusețat, îmbogățit, va fi ca un rege care se întoarce învingător dintr-un aprig război. Acest rege credea că va pierde tot ce avea, dar s-a întors din luptă mai glorios și mai bogat. Atunci voi veni Eu să formez în tine locuința Mea și vom sta mereu împreună. Este adevărat că starea ta va fi dureroasă, demonii nu îți vor mai da pace, nici ziua, nici noaptea. Vor fi mereu pe picior de război, dar tu să ai mereu drept țintă ceea ce doresc să fac din tine, adică să te fac asemănătoare Mie, pentru că nu vei putea ajunge la aceasta decât prin intermediul multelor și marilor chinuri, încât vei fi mai curajoasă să suporți durerile.”

Cine poate spune cât de înspăimântată am rămas la un astfel de anunț? Simțeam că îmi îngheață sângele, că mi se zburlește părul și imaginația mea era prea plină de fantome negre care păreau că voiau să mă devoreze de vie. Îmi părea că Domnul, înainte de a mă pune în această stare dureroasă, dădea libertate la tot ce trebuia să sufăr, și mă vedeam înconjurată de toate. Apoi m-am adresat Lui, spunându-i: „Doamne, ai milă de mine! Oh, nu mă lăsa singură și abandonată! Văd diavolii și este atât de mare furia lor, că nu vor lăsa din mine nici măcar praful. Cum voi putea face față? Dumneavoastră cunoașteți mizeria mea și cât sunt de rea. Așadar, dă-mi un nou har ca să nu te ofensez. Dar, Doamne, chinul care sfâșie mai mult sufletul meu este să văd că și Dumneavoastră trebuie să mă lăsați. Ah, cui voi putea să-i mai spun un cuvânt? Cine trebuie să mă învețe? Dar să fie făcută întotdeauna Voința Voastră și binecuvântez Vrerea Ta Sfântă.”

Iar El a continuat să spună cu bunăvoință: „Nu-ți face multe griji. Să știi că nu voi permite niciodată să fii ispitită peste puterile tale. Dacă permit aceasta, este pentru binele tău. Niciodată nu așez sufletele în bătălii ca să piară. Mai întâi măsor puterile lor, le dăruiesc harul Meu, și apoi le introduc, iar dacă un suflet cade, înseamnă că nu este unit cu Mine prin rugăciune. Nemaisimțind sensibilitatea Iubirii Mele, ei cerșesc iubire din partea făpturilor, în timp ce doar Eu pot sătura inima umană. Ei nu se lasă călăuziți de calea sigură a ascultării, crezând mai mult în propria lor judecată decât în cei care îi conduc în locul Meu. Așadar, de ce să ne mirăm că ei cad? Prin urmare, ceea ce te sfătuiesc Eu, este rugăciunea. Chiar dacă ar fi trebuit să suferi dureri de moarte, nu trebuie să lași niciodată ceea ce obișnuiești să faci, dimpotrivă, cu cât vei vedea că te prăbușești mai mult, cu atât mai mult vei invoca ajutorul celui care te poate elibera.[2]

Mai mult de atât, vreau să te așezi orbește în mâinile Confesorului, fără să examinezi ce ți se spune. Vei fi înconjurată de întuneric și vei fi ca unul care nu are ochi și care are nevoie de o mână care să-l călăuzească. Pentru tine ochiul va fi vocea Confesorului, care, ca o lumină, va lumina întunericul, mâna va fi ascultarea care te va conduce și va fi sprijin pentru a ajunge în portul[refugiul] sigur.

Ultimul lucru pe care îl recomand este curajul: vreau să intri în luptă cu neînfricare. Lucrul care face ca o armată inamică să se teamă cel mai mult, este să vadă curajul, tăria, felul în care sfidează cele mai periculoase lupte, fără teamă. Așa sunt demonii: de nimic nu se tem mai mult, decât de un suflet curajos susținut în întregime de Mine. Se duce printre ei cu suflet puternic, nu pentru a fi rănit, ci cu hotărârea de a-i răni și de a-i extermina. Demonii rămân înspăimântați, îngroziți și ar vrea să fugă, dar nu pot, pentru că sunt legați de Voința Mea și sunt obligați să rămână acolo pentru mai marele lor chin. Așadar, nu te teme de ei, că nimic nu îți pot face fără Vrerea Mea. Apoi, când voi vedea că nu mai poți rezista și vei cădea, dacă tu îmi vei fi credincioasă, voi veni imediat, îi voi pune pe toți pe fugă și îți voi da har și tărie. Curaj, așadar curaj!”


[1] Luisa scrie: „Când ai învins viciile cu ajutorul virtuților…” În mod evident este o neatenție.

[2] Armele victoriei sunt perseveranța și încrederea în Domnul, și acesta este semnul umilinței.

Un gând despre &8222;15. Isus se preocupă de Luisa cu scopul de a o îmbogăți și înfrumuseța mai mult, dar și pentru a o uni mai afectiv cu El, pentru a susține lupta teribilă împotriva demonilor.&8221;

  1. Lucica Trifas 16 martie 2023 / 15:02

    Mulțumesc mult pentru meditatii

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s